Roxana-Mălina Chirilă

bloguială

Despre trafic pe site-uri

Notă: articolul acesta e scris ca răspuns direct la niște întrebări pe care mi le-a pus azi un cititor. Nu e pentru bloggeri mari, care își cunosc meseria, ci pentru vizitatorii mei, pentru cei care n-au bloguri, pentru cei care au bloguri mici, sau cei care nu s-au preocupat cu partea tehnică din spatele blogului/site-ului lor. Cum afli care e traficul de pe site-ul/blogul cuiva? E o întrebare interesantă. Câți vizitatori unici am eu?

Remus Cernea creează o idee virală

Cum să-ți faci o campanie politică pe bloguri cu 0 lei: vii cu idei crețe. Am deschis azi dimineață facebook-ul și-mi apar tot felul de delfini în feed. Votați delfinul! – via Dorin Lazăr. Căsătorie cu delfinul! – via Morar. Viața anterioară a lui Remus Cernea ca delfin – via vaide.ro Delfinii e oameni – via reactii.ro (Vlad B. Popa) Originea lui Remus Cernea – via Times New Roman Deci, doar pe feed la mine, da?

Despre cum îmi trăiesc viața.

E incredibil câte chestii nu fac cum trebuie. Știu, pentru că mi se atrage atenția foarte des: sunt prea dură cu oamenii nu sunt destul de dură cu oamenii îmi pierd timpul cu MISA nu dedic suficient din viața mea MISA-ei scriu în loc să programez scriu articole în loc să scriu cărți scriu fantezie întunecată în loc să scriu chestii vesele am băgat sex în diverse chestii pe care le-am scris mă lupt cu morile de vânt combătând diverse chestii nu combat ceea ce ar trebui să combat nu promovez ce ar trebui să promovez promovez ce n-ar trebui promovat mă joc pe calculator în loc să [ceva] nu am un blog cu un anumit specific, ci vorbesc despre toate prostiile În fine.

În ianuarie se numără bobocii, sau ceva de genul

Blogul de aici de față a fost pornit în ianuarie 2013, când m-am mutat cu el de pe cel vechi de la wordpress.com. Am avut vizitatori din 94 de țări (!!!), chestie care ar fi mult mai impresionantă și și-ar merita semnele de exclamare din paranteză dacă n-aș ști că cel puțin unul dintre vizitatorii mei regulați intră prin proxy și de fiecare dată apare din altă țară. Ceea ce înseamnă probabil că am vizitatori din, hm, 20 de țări maxim + o grămadă de proxy.

Diferența dintre un blog și un forum

Heil proper word usage! Ceea ce am eu este un blog. Cuvântul vine de la „web log” = jurnal/înregistrare pe web. Un blog e un tip de site pe care se scriu articole/postări (de un autor sau mai mulți), dispuse de obicei cronologic. În cazul de față, eu sunt șefa, tiranul, șeful absolut. Scriu ce vreau și postez idem. Blogul meu permite interacțiuni destul de libere pentru că oricine poate comenta și moderarea e foarte relaxată.

#diacriticândsalvăm

De câteva zile, blogosfera românească freamătă. Ce mai geamăt, ce mai zbucium! La Webstock, Cabral a spus că blogosfera s-a „basit/busit”! (în variantele astea a apărut parafrazarea pe net, se pare) E un scandal al bloggerilor, dar pentru că eu nu-s bloggeriță, ci doar mă prefac, nu m-am simțit atinsă. (Ceva-ceva, bloggerii nu fac treabă bună.) I-am lăsat pe toți în pace, dar azi m-am ciocnit iar de Cabral și blogosfera lui basito-busita, în articolul „Webstock.

Stiluri proprii de conversație

Cum vorbesc, în funcție de situație. În scris: cum se vede pe aici. Obosită în scris: mai vag/neclar/pompos/supărat/sec/alt ton decât intenționam. Obosită în scris când am ceva care trebuie formulat mai clar, în special pentru prieteni: engleză. În viața de zi cu zi, discuții politicoase: cam ca în scris, uneori mai cenzurat și curat, în funcție de context. În viața de zi, cu prietenii: ca în discuții politicoase, plus „ioi”, „mă”, „măi”, „bă”.

Pace și ceartă

Sunt uneori fix o scorpie. Cum ziceam și ieri, sunt genul de persoană care te sună să-ți spună că n-aveai ce căuta cu o anumită operă artistică într-un anumit context, că dai prost, că faci lucrurile alandala. Uneori îți spun că folosești cuvintele aiurea, că stai prost cu gramatica, că mă omori cu punctuația. Alteori îți spun că ceea ce gândești tu e o idioțenie (fără să zic „fără supărare”, pentru că din partea mea poți să te superi), sau că nu te-ai documentat, sau că n-ai dreptate din 100 de motive.

Întrebări și răspunsuri

Sunt câteva întrebări de care m-am ciocnit de câteva ori și mă gândeam că poate răspunsurile îi mai interesează și pe alții. 1. De ce scrii chestii așa de întunecate/ciudate? Nu tot timpul scriu întunecat. Dar pentru că pe-acolo mă învârt momentan… Îmi place complexitatea. Îmi plac personajele care au personalități diferite, idei diferite, scopuri diferite, lumi diferite. Le arunci împreună și interacționează de la sine. Inevitabil, când cam toți sunt altfel, cineva ajunge și ciudat.

Nu tot ce e gratis e la liber

Există concepția asta că orice e oferit gratis pe net e la liber și se poate folosi oricum. Pune Adevărul un articol mișto? Dăm share pe Facebook sau dăm copy-paste și trimitem la prieteni. Copy-paste pe blog la articole de pe Times New Roman, sau link pe messenger. Diferența dintre copy-paste și un share/link (care sunt până la urmă același lucru) e că în al doilea caz se respectă dorințele autorului în ce privește modul de distribuție al acelui text.