Mai demult, când citeam Între Orient și Occident, de Neagu Djuvara (v-aș da pagina, dar o am în ediție digitală), am dat peste pasajul ăsta descriind Muntenia/Moldova de sec. XIX: După părerea lui Stanislas Bellanger, care scrie peste câteva zeci de ani, nici la oraş nu erai mai în siguranţă: „Câinii, lăsaţi de multă vreme slobozi, au umplut ţara şi o distrug. Oraşele mari, Bucureşti în primul rând, au fost năpădite de ei.

Știți deja povestea, nu vă mai plictisesc (un copil de 4 ani…). Părerile sunt împărțite și iubitorii de animale care sunt de partea ONG-urilor ce le dau drumul câinilor înapoi pe străzi sunt de părere că eutanasierea e crudă. De acord, eutanasierea e crudă. Dar pentru că nu e destul loc pentru câini și ținerea lor în captivitate în condiții mizerabile și fără hrană până se mănâncă unii pe alții e ceva mai crud (deși e mai în ton cu natura), poate că nici asta nu e o soluție.