Pomodoro și organizarea timpului
Tehnica Pomodoro: 25 de minute de lucru neîntrerupt, 5 minute de pauză. Repeți de 4 ori, iei o pauză de 20-30 de minute.
O recomand pentru că e una dintre puținele tehnici de organizare a timpului care chiar merg cum trebuie (și pe care o tot folosesc de vreun an sau mai mult încoace, când mă pălește cheful să fiu productivă). Poate pentru că e simplă și realistă. Nu presupune că oamenii se pot concentra 8 ore încontinuu, sau că trebuie să stai într-un picior și să meditezi la Buddha ca să te poți concentra.
Sunt unii care zic că la ei nu merge – unii au alt ritm și lucrează ok fără Pomodoro; am senzația însă că altora le place să tragă mâța de coadă. Depinde de om. Din experiența mea personală, te adaptezi la ritm și ajungi să te poți concentra cum trebuie (și să nu mai freci menta).
Așa. Acuma, chestii practice. Pentru cei care n-au pasiunea mea pentru ceasuri Swatch cu trei cadrane mici pe care poți cronometra până la zecimi de secundă:
-
Poți să te uiți la ceasul de pe calculator, ceea ce e enervant pentru că trebuie să te tot uiți la ceas.
-
Poți să-ți pui alarma la telefon, caz în care trebuie s-o tot resetezi (dar se poate, chiar dacă e enervant)
-
Sunt câteva progrămele (pentru Windows, Linux și Mac) care te ajută cu partea de cronometrare. Eu momentan folosesc Pomodairo (e urâțel, dar merge bine și e gratis). În Linux foloseam Pomodoro de kamilprusko, care era frumușel și mergea bine. Mai multe găsiți pe Google, că n-am testat tot ce mișcă. Pe telefon nu mi-am pus, dar văd că pe Android găsești multe, de la „Clockwork Tomato” la „Pomodroido” la încă vreo 50 de aplicații.
Ca idee, mie intervalul de 25 de minute îmi prinde bine când e vorba de învățat chestii, de tradus, de cercetat, de citit filozofie șamd. Când e vorba de scris am nevoie de mai mult timp pentru o sesiune.