În 1950, când calculatoarele erau într-o fază de început, lumea își punea veșnicele întrebări filozofice de început de tehnologie. În cazul de față, una dintre întrebări era: pot mașinăriile să gândească? Alan Turing, unul dintre geniile care se ocupau de mașinăriile astea noi și gigantice(și care a lucrat din greu la descifrarea Enigmei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial), a scris un eseu în care zicea că gândirea e greu de definit.

Azi o prietenă a adus vorba de femei în știință/politică/etc. Așa că am pomenit-o pe Mitchell Baker, tipa care e la vârful Fundației Mozilla (Mozilla ca în „Mozilla Firefox”). „O știi, nu?” am întrebat-o. „E tipa aia care are părul ca Firefox.” Pentru că are o coafură atât de distinctă (și pentru că e Mitchell Baker de la Mozilla), da, o știa. Mitchell Baker Prima oară când am văzut-o era în timpul unui curs deschis despre istoria internetului, când povestea de începuturile browser-elor, de open source și de tot felul de probleme și chestii interesante:

Notă: articolul acesta e scris ca răspuns direct la niște întrebări pe care mi le-a pus azi un cititor. Nu e pentru bloggeri mari, care își cunosc meseria, ci pentru vizitatorii mei, pentru cei care n-au bloguri, pentru cei care au bloguri mici, sau cei care nu s-au preocupat cu partea tehnică din spatele blogului/site-ului lor. Cum afli care e traficul de pe site-ul/blogul cuiva? E o întrebare interesantă. Câți vizitatori unici am eu?

Am un blog destul de mic, fără articole care se propagă viral pe tot internetul. Ceea ce înseamnă, printre altele, că pot să observ mai ușor anumite fenomene. 😀 De exemplu, Facebook. [][1]Două contoare de Facebook: pe cel de sus scrie „Facebook”, pe cel de jos scrie „Like”. Dacă vă uitați la sfârșitul articolelor mele (sau pe prima pagină a blogului, unde vedeți o grămadă de articole), o să vedeți că lângă butonul de Facebook e un număr.

Pentru că tot am preluat tot felul de obiceiuri din țări străine, am zis că e cazul să-mi stabilesc din vreme rezoluțiile de Anul Nou. Ca să știu ce fac atunci. Pentru că nu poți să decizi chestii de genul ăsta pe loc, trebuie să te gândești din timp, nu? Deci, prima mea rezoluție, cea principală și cea de care sunt destul de sigură, va fi următoarea: 1366 x 768.

Dacă tot spuneam azi că e ebook reader-ul Kindle la reducere și că poți lua cărți gratis pentru el din diverse locuri, mi-am zis că ar fi cazul să vorbesc și de cărțile care se găsesc online pe Wikisource (unde se găsesc cele mai multe cărți gratis în mod legal de pe net, din câte am văzut până acum). Sunt o grămadă de cărți gratis acolo, dintre care unele sunt și din programa școlară, doar că sunt direct pe pagina de web, nu în formate gata de pus pe ebook reader.

Cuvinte scrise: 1710 (mai puțin decât am estimat că o să scriu). Cuvinte scrise în total: 1710. Scris la Cafetecă, editat puțin. Încercări asidue de a afla de ce pagina de admin de pe wordpress.com se vede ca pe vremea lui pazvante (doar html). Eșec. Toate căutările de pe Google duc la probleme asemănătoare pe wordpress.org (softul pentru bloguri, ce am eu instalat aici), dar cu ăla n-am probleme. Verificat dacă problema cu wordpress.

Nu știu cum să-i spun la chestia asta nouă pe care au inventat-o jupânii (de fapt e preluată de la Gmail). Dacă aveți Yahoo!, ați văzut (sau o să vedeți) că de ieri pe azi s-a schimbat pagina de Yahoo! În afară de faptul că iar s-au jucat cu temele, acum conversațiile avute pe e-mail sunt puse toate unele peste altele până când arată așa: [nume persoană] [titlu] [număr de mail-uri schimbate]

Maică-mea are un laptop Toshiba de pe vremea când eu eram în liceu. Arată bine mașinăria, dar e depășită de tehnica actuală… cu o singură excepție care era mișto. Laptopul ei are buton de volum. De-ăla cu rotiță zimțată, cum era la walkman-urile de pe vremuri. Foarte mișto chestia. Mai ales dacă ai obiceiul să scoți laptopul în locuri unde n-ai chef să sune nimic. La cursuri la facultate, în cafenele unde e lume în jur, într-o firmă în care se discută, la conferințe unde e mai ușor să tastezi decât să scrii de mână, în dulap când ți-au spart hoții casa și ți-ai lăsat telefonul la câteva camere distanță, într-o mănăstire de călugări budiști care sunt mai tăcuți decât o cameră izolată fonic sau în orice alte situații probabile sau improbabile.

Pe Humble Bundle sunt niște jocuri mișto la prețuri de nimic. Momentan poți să iei Amnesia + alte câteva jocuri la doar $3. Mă gândeam să-mi reinstalez sistemul de operare pe laptop, că l-am umplut cu tot felul de prostii și l-am chinuit cu diverse. Eventual să-l țin cu puține date pe el și să-mi bag și Ubuntu în dual boot, de distracție (uuu, eventual pot să instalez Amnesia și pe Windows, și pe Ubuntu și să văd cum merge pe fiecare).