Mă gândeam că aș povesti de câteva cărți pe care le-am citit recent, dar nu am chef să le fac postări separate fiecăreia. Așa că le arunc pe toate într-o singură postare. Încep cu cărțile pe care se găsesc și în română, pe urmă trec prin cele care, momentan, sunt disponibile doar în engleză.

„Belgravia” e o carte despre societatea engleză de la începutul secolului 19 – sau, mai exact, despre două familii de la începutul acelui secol și intrigile care le unesc. Seamănă puternic ca stil cu serialul „Downton Abbey”, ceea ce nu e o coincidență: Julian Fellowes este creatorul amândurora.

Într-o postare anterioară, ziceam că sunt unii autori care încearcă să-și crească „vadul” de cititori băgând siropuri, ca să câștige și inima coafezelor – fie că siropul se potrivește sau nu cu ce altceva au acolo.

**Patrick Rothfuss – Numele vântului. (fantezie; mai exact, epic fantasy) **

După cum spune bara din dreapta a blogului, acum citesc Faust, varianta Goethe. Problema evidentă e că Goethe a scris într-o limbă pe care aș vrea s-o cunosc, dar din care înțeleg doar câteva cuvinte, așa că am căutat variante în limbi pe care să le cunosc.

San-Antonio mi-a fost recomandat insistento-călduros, și pe blog, și în privat pe Facebook. Așa că, normal, în prima fază mi-am luat un singur volum scris de el, la întâmplare. S-a nimerit să fie Lupul travestit în bunicuță.

Vine un moment în viața internauților în care-și dau seama că 90% din site-urile peste care dau sunt ori absolut penibile, ori nu-i interesează. Și atunci vine întrebarea: „Ce mai citești?” Seamănă cu cea pe care o poate pune lumea apropo de cărți, doar că asta are mai mult jind în voce.

Din când în când recitesc cărți care mi-au rămas în minte și care m-au lăsat cu o profundă admirație pentru autor. În special dacă mă simt nasol și n-am chef de nimic, cum e cazul acum.

Nu știu în cazul vostru cum e, dar eu mereu am simțit că n-am o înțelegere foarte profundă a filozofiei și că știu numai câte ceva pe aici, câte ceva pe acolo… Drept e că la noi la limbi străine cam așa am și învățat filozofia, în funcție de ce ne trebuia pentru alte cursuri.

O melodie de dragoste în care nimeni nu moare pentru celălalt, nu suferă cumplit și nu se perpelește de dor.