Filozofia insultelor

Nu mai țin minte care a fost cea mai mare insultă care mi-a fost adresată vreodată. Poate pentru că toate seamănă de la un punct încolo, în funcție de categorie:

  1. Insulta generală legată de părinți/rude. De obicei conține „mă-ta”. Poate fi ignorată liniștit pentru că n-are legătură cu mama efectivă a persoanei în cauză. De fapt, mă gândesc că există un fel de arhetip universal al mamei: când mama e lăudată e Mama Natură, Fecioara Maria, diverse zeițe printre care și alea cărora li se făceau statuetele alea rotunde și negre, mama din Ziua Mamei etc. Când e înjurată, devine „mă-ta”, s-a culcat cu toată lumea, e atât de grasă că au trebuit să construiască o hală ca să poată dormi cu un acoperiș deasupra capului, etc. Versiunea benefică și respectată, versiunea malefică și huiduită. S-ar putea scoate o religie pe chestia asta. Adepții pot să se pună în genunchi să preamărească Zeița de fiecare dată când li se zice să se ducă-n…
  2. Insulta adresată fizicului persoanei. Deoarece și frumusețea și urâțenia sunt în ochii privitorului, te trezești că ți se zice „urât, dar urât cu spume!!!” și dacă ești gras, și dacă ești slab, și dacă ești model, și dacă ești actor, și dacă ești diform, și dacă ești homosexual, și dacă ești heterosexual, și dacă ții cu Ponta, și dacă ții cu Băsescu, și dacă îți place Mozart, și dacă nu-ți place Marquez. Există un concept în psihologie (studiat și demonstrat) care spune că tindem să credem că oamenii frumoși sunt și mai inteligenți, și mai buni, și mai simpatici etc. Eu cred, fără demonstrație că n-am mijloacele, că se poate întâmpla și invers: dacă ești catalogat ca prost, antipatic, dujman, s-ar putea să te trezești considerat și urât. Interesant ar fi să mă declar lesbiană și să văd cum mi se modifică nivelul atractivității percepute. De preferință, cu chestionare, rating 1-10, grupă de control și tot tacâmul.
  3. Insulta adresată minții persoanei – în speță, „retardat”, „idiot”, „tembel” etc. E o chestie interesantă, pentru că din cauza corectitudinii politice handicapații au devenit handicapabili și retardații au devenit persoane cu dizabilități, așa că singurii retardați, idioți și tembeli pe care-i mai găsim au un IQ obișnuit. Ceea ce înseamnă că sunt oameni ca noi, doar că au alte păreri. Mă întreb dacă s-ar putea ajunge peste vreo 100 de ani la ideea că „idioții” sunt originali și au puterea de a rezista curentelor adverse pentru a persevera în ideile lor (nici termenul de „original” n-a avut conotații prea bune la început).
  4. Insulta generalo-agresivă, deseori cu teme sexuale. E o luptă verbală în care toată lumea are p… în gură, ceea ce înseamnă că am putea denumi o ceartă pline de insulte de acest gen „luptă de cocoșei”. A nu se confunda cu mult mai serioasa luptă de cocoși, interzisă în multe țări din lume.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *