Roxana-Mălina Chirilă

E timpul să-ți rebei cafeaua.

Eram cu un tip.

I-am zis că nu joc prea multe jocuri, că de-abia mi-am dat drumul pe direcția asta. Niște tancuri, niște Tomb Raider. Portal. Chestii.

El era genul care juca mult, așa că mi-a recomandat diverse. I-am zis că ok, o să verific recenzii, aștept reduceri (mari) pe Steam (sau dacă se dau vreodată aproape pe gratis la Humble Bundle, ok).

„A…ha,” a zis. „Tu cumperi jocuri?”

„Dap.” I-am explicat că, în ce mă privește, jocurile sunt un moft, nu o necesitate. Cărțile sunt esențiale (de-aia e plin de cărți prin casă), anumite seriale sunt importante pentru chestiile de fanfiction de care mă ocup sau pentru grupurile din care fac parte, dar la jocuri e ușor de ajuns și sunt relativ în afara experiențelor mele obișnuite. Nu se leagă de alte chestii. Deci, nu piratez jocuri. Eventual le joc la prieteni.

„Eu nu le cumpăr!” a zis. Apoi s-a dat mare, „Eu niciodată n-aș cumpăra un joc!”

„Poftim?” am zis, fără să-mi vină să cred. Pot să înțeleg că cineva n-a cumpărat o chestie de care se bucură, dar că n-ar cumpăra-o e dincolo de puterea mea de înțelegere. Prima spune că n-ai bani, ceea ce nu e greu în .Ro. A doua spune că dacă ai fi bogat le-ai râde în față proștilor care muncesc ca să-ți facă viața mai mișto.

„Le piratez. Și știi ce? Nu valorează nici măcar un dolar.”

„Poftim?” am repetat. Dacă ceva nu valorează nici măcar un dolar pentru mine, înseamnă că-mi irosesc timpul cu acel lucru. Dar el se juca multe, deci…

„Păi adevărul e că după ce le-am jucat o dată, nu le mai joc a doua oară. Și dacă nu le rejoc, valoarea lor e zero. După prima dată, gata. S-a terminat. Nu mai am ce face cu jocul. Degeaba l-am luat, înțelegi?”

Și-a luat o cafea.

M-am întrebat dacă-și rebea cafeaua. Se poate rebea o cafea. O bei o dată, aștepți ceva timp ca să-ți iasă din sistem, o bei din nou. Am decis că trebuie că așa face. În fond cafelele sunt mai scumpe de un dolar.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |