Îmi pun căștile cu microfon să înregistrez. „Flight from Hell, season three…” Mă opresc brusc. Parcă mi s-a uscat gura, jur că mi s-a lipit limba de cerul gurii puțin. Încerc iar. „Flight from Hell, season three…” Gâtul mi se face ca deșertul.

Iau o gură de apă. „Flight…”

Iau trei guri de apă. „Flight from Hell, season three…”

Beau paharul până la fund, duc partea cu „written and read by” până la capăt. Mă duc la bucătărie, iau sticla de apă, o aduc, îmi torn, beau paharul. „The woman had long, black hair drawn back in a wild bun barely kept together by shiny, dark brown hair pins.” Sun ca un om chinuit în Sahara.

Limba mi se lipește iar de cerul gurii. După încă două pahare simt că mi se usucă buzele și mâinile. Încep să-mi pun problema că ori mi s-au stricat glandele salivare, ori sunt victima unui blestem biblic (doar că alea de obicei parcă sunt cu o foame imposibilă, nu cu o sete imposibilă).

“Hanako,” Sara said, încep iar. Parcă-mi stau cuvintele în gât, vocea nu face ce vreau eu să facă. Fiecare inspirație pe gură pare să evapore instant orice fel de  umezeală intrabucală. Beau încă un pahar cu apă, în dimineața asta am băut deja o cafea, un pahar de apă minerală și un litru de apă plată.

Îmi fac un ceai de mentă cu miere că n-are ce să strice (și m-am săturat de apă). Mă dau cu cremă pe mâini până nu mai simt că mi se strânge pielea.

Și, încet, încet, cred că încep să-mi revin. Deși e foarte dubioasă chestia. O_o Wtf. Eventual mai corectez la o traducere înainte să reîncerc să înregistrez.