Încă 7 zile și romanul meu va fi complet publicat pe site-ul editurii. Aș spune că e varianta Beta, varianta foileton, varianta 1.01. Merge, funcționează, stă în picioare, dar se poate mai bine, va fi mai bine. Gata, final – 4 sezoane a câte 12 episoade fiecare, 48 de episoade: 48 de capitole. Un an.
Editura la care public Flight from Hell și-a schimbat stilul de funcționare. Pe scurt: toate romanele sunt disponibile gratis pe site și cei care donează prin Patreon pățesc tot felul de chestii bune. Schimbarea s-a produs azi, cu relansarea site-ului și înscrierea editurii în Patreon.
[Author’s Note: So, this isn’t a short story, not really. Short stories have points and they create a universe of their own and enchant you all by their lonesome. They’re enough in and of themselves. This is a scene. It has a mini-point.
Îmi pun căștile cu microfon să înregistrez. „Flight from Hell, season three…” Mă opresc brusc. Parcă mi s-a uscat gura, jur că mi s-a lipit limba de cerul gurii puțin. Încerc iar. „Flight from Hell, season three…” Gâtul mi se face ca deșertul.
La școală țin minte vag că ne-ar fi explicat că naratorii sunt, în principiu, de două tipuri: naratori omniscienți, care spun povestea la persoana a treia, și naratori la persoana întâi, care sunt și personaje și care sunt subiectivi – și că naratorul la persoana a doua nu există.
There’s still a bit to go before the last episodes of season 2 of Flight from Hell are available online, but I’ve already sent them out. (which reminds me, a new episode was posted today)
N-am o denumire pentru tehnica asta literară, dar vreau s-o disec ca să explic ce am făcut, de ce, cum funcționează și la ce folosește.
Flight from Hell is well into its second season by now – the fourth episode is out today and episodes 5, 6 and 7 are ready for when their time will come. 8 has been written, 9 is being written.
Continuând cu NaNoWrimo.
O chestie pe care am remarcat-o în anii trecuți e că șansele de a scrie ceva de calitate scad direct proporțional cu viteza cu care scrii respectivul lucru. Și nu mă refer la tastat, pentru că tastez cam la fel de repede în toate situațiile. Mă refer la timpul pe care ți-l oferi ca să gândești ce scrii.
