Mă urmărește berea Ciuc

Azi, 4 martie 2014. Sf. Gheorghe.

Printr-un concurs de mici evenimente care s-au adunat unele peste altele, gătitul a devenit de 10 ori mai complex ca de obicei și „mâncarea ca la mama acasă” înseamnă „e un colț de pâine undeva, sau fă ceva dacă te descurci cu zăvorul de la cuptor, dar nimic perisabil, că nu știu când se întoarce frigiderul” (nu întrebați).

Așa că din instinct de auto-conservare, maică-mea a propus azi să luăm câte o pizza (e o pizzerie relativ nouă în oraș, unde au un cuptor cu lemne și rețete bune – pentru localnici și vizitatori, Caffe Passage, vizavi de magazinul Șugaș).

Pentru că tot băteam eu drumurile cu scopuri de lucru, a rămas că mă duc pe acolo și le iau de la fața locului când decid că e timpul pentru pauza de masă. Zis și făcut. Mă duc, mă așez. Apare chelnerița.

„Două pizze la pachet, vă rog,” zic. Îi explic de care.

Chelnerița repetă după mine conștiincioasă – una vegetariană fără măsline, da? Da.

„Altceva?”

„Nimic, mersi, doar pizzele.”

Stau, frec menta pentru că mi-am uitat Kindle-ul acasă. După câteva minute, tipa se întoarce și-mi pune pe masă, ce altceva? Două beri Ciuc. Radler, dacă încălzește pe cineva cu ceva situația.

După experiența precedentă, și luând în considerare faptul că în ultimele zile totul e posibil, am rămas împietrită. Încercam să-mi imaginez cum, CUM se poate interpreta toată comanda mea ca „două beri Ciuc, vă rog.” Mă uit în jur – localul suficient de gol ca să nu zici că a încurcat comenzile de prea multă agitație.

„Două pizze?” zic eu, cu aerul pierdut al cuiva care a picat în alt univers. „Fără beri?”

„Nu, nu,” îmi spune chelnerița și înainte să apuc să-i spun că ba da, vă rog eu, nu iar Ciuc, chiar n-am cerut Ciuc, e a doua oară când primesc Ciuc fără să-l vreau și chiar nu-l vreau, tipa continuă: „Berile sunt din partea casei azi.”

„Dar…”

Mi le lasă pe masă, unde mă uit la ele ca la poarta nouă.

Universul conspiră împotriva mea și aruncă în mine cu bere Ciuc. Prima oară am scăpat de ea – a doua oară n-am avut ce face. E a mea. Am luat-o acasă, am desfăcut una și am băut-o. Are gust de limonadă cu bere, poate pentru că asta și e. În continuare nu-mi place berea. E suficient? Putem renunța la bere acum, universule? Ascultă-mă. Bailey’s. Bailey’s. Bailey’s. Dacă tot vrei să-mi pasezi alcool, BAILEY’S!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *