După cum ziceam de curând, m-am apucat să citesc E.A. Poe și să comentez. The Gold-Bug (Cărăbușul de aur) (1843) Titlul e mult mai grozav în engleză decât e în română, pentru că „bug” are sensul nu doar de „gândac”, ci și de „microb”. Sugestia e, deci, că ar fi vorba despre febra aurului. Mă așteptam la o goană după aur, săpături și îmbogățiri. Am nimerit două din trei, dar nu cum îmi imaginam.

„Scrisori din Cipangu” e un volum de povestiri scurte despre Japonia, scrise de Mirona Bengescu, Maria Grăjdian, Irina Holca, Elena Lulea Kase, George Moise, Alexandra Mustățea, Raluca Nagy, Roman Pașca, Monica Tamaș, Carmen Săpunaru Tămaș, Sabina Yamamoto, Horea Sibișteanu, Deea Avram și Radu Leca. Ceea ce cred că explică de ce n-am trecut autorii în titlul postării. Dacă nu mă înșel, toți autorii au avut o experiență direct cu Japonia – au mers acolo pe perioade lungi, au descoperit-o în contextul vizitelor și al muncii, al prieteniilor legate pe termen lung și al studiului.

Aș putea spune că „Wilds Cards” e o antologie de povestiri scurte despre supereroi, dar aproape fiecare parte a propoziției ar fi o minciună. În primul rând, e mai degrabă un fel de roman compus din o mulțime de povestiri scurte care se întrepătrund și care au autori diferiți. Personajele principale diferă de la povestire la povestire, dar deseori reapar ca personaje secundare în alte povestiri. Deci nu e chiar o antologie, nu e nici chiar un roman.

Azi e prima oară când trișez și nu recomand o carte, ci o povestire scurtă: „Grădinarul”, de Rudyard Kipling, publicată în 1925. Nu văd să fie tradusă pe undeva, din păcate. Am descoperit-o de curând și, la prima citire, mi s-a părut cât se poate de banală: e despre o femeie sinceră și bună la suflet dintr-un sat din Anglia, care a ajuns să-l crească pe fiul fratelui ei. Fratele ei, oaia neagră a familiei s-a încurcat cu o indiancă și a murit într-un accident cu câteva săptămâni înainte de nașterea copilului, iar Helen a reușit s-o convingă pe mamă să renunțe la bebeluș pentru o anumită sumă de bani și s-o lase pe Helen să-l crească.

„Povestea vieții tale” este o carte de opt povestiri scurte (relativ) hard SF cu idei originale și neașteptate și lumi foarte atent create. Nu e deloc pe direcția mea de cărți și deci nu m-a prins, dar le-o recomand cu căldură celor cărora ideile de mai jos le sună bine. Ted Chiang scrie destul de simplu și clar, cu o grămadă de detalii tehnice despre lumile create – prima povestire, „Turnul din Babilon”, de exemplu, începe așa:

Era o zi atât de mohorâtă și plictisitoare încât elevii de la ora de istorie a lui Vasilovici trecuseră dincolo de moleșeală și începuseră să dea semne de nerăbdare și nervozitate. Erau niște mici insomniaci, prea disperați să doarmă ca să și lipească geană de geană. Nu era o problemă pentru cineva ca Vasilovici, care povestea cu glas monoton despre unul dintre Ludovicii francezi. Își amintea, în timp ce înșiruia familiile nobiliare de la curte, că în urmă cu mai bine de treizeci de ani aproape că ajunsese profesor universitar.

La un moment dat, un tip observă că o amică își parcase mașina, un Citroen C4 cu două uși, pe vreun loc jumate. Când iese ea din mașină, el începe să-i explice că poate parca mașina mult mai bine, pe un singur loc, că ar trebui să încerce măcar să mai economisească spațiu, că îi încurcă pe alții. Că dacă încearcă puțin, sigur reușește, nu e mare filozofie, SE POATE. Trebuie doar să-și dea puțin interesul.

Unul din dialogurile alea care mi-au rămas în minte. A: Am cumpărat niște rondele de rechin. Știi ce grasă e carnea de rechin? Nu-ți poți imagina, nici mie nu mi-a venit să cred. B: De ce? A: Pentru că rechinul mănâncă alți pești, nu? Și pentru asta trebuie să-i prindă din urmă, așa că ar trebui să fie mai… atletic. B: Păi da, dar dacă un rechin nu se mișcă destul de repede face foamea în ziua aia și cam atât.

Nightmare Magazine și Fantasy Magazine caută povestiri horror și, respectiv, fantasy scrise de femei pentru numerele speciale Women Destroy Horror și Women Destroy Fantasy. Cum adică „femeile distrug horror-ul/fantezia”? Păi, s-a dus zvonul că femeile nu știu să scrie nici horror, nici fantasy și distrug genurile astea. Hai să vedem cât de tare le distrugem! 😀 Cine poate să trimită povestiri? Femeile. Ce e o femeie? O persoană care se identifică ca fiind femeie, indiferent de gradul în care se consideră ca atare.

Ea: Ai auzit ce-a spus X-ulescu despre… Eu: Nu, pentru că mă enervează X-ulescu, așa că evit să-l ascult.Ea: A, ok, nu-i nimic, îți povestesc eu despre ce era vorba, n-o să-ți vină să crezi ce prostii poate zice. (Dar, ca să fiu complet corectă față de ea, am râs una bună.) *** Maică-mea: No, ideea e că jocurile pe calculator sunt violente și s-au făcut studii… Eu: Știu. Maică-mea: …care spun că dacă te joci prea mult…