Justificările cele mai aberante

Mă gândeam că aș putea să fac o serie cu cele mai aberante scuze pe care le găsesc oamenii ca să doarmă dulce și bine pe-o ureche. Nu doar cele uzuale, dar stupide, cum ar fi „poza asta e a mea, că eu am găsit-o pe net” sau „scriu atât de prost că scriu de pe telefon”, ci alea de-ți stă mintea-n loc.

Din domeniul scrisului/artei în general:

  • povestirea asta mi-a venit ca inspirație de la Dumnezeu, deci e perfectă, deci n-am ce să corectez la ea.
  • n-am timp să învăț cum să scriu bine, pentru că mi-am propus în trei luni să public un roman care să revoluționeze lumea.
  • în acest grup de artă nu acceptăm desenele făcute pe hârtie de caiet, pentru că arată pur și simplu neglijent. Dar permitem orice nivel de talent și artă, inclusiv povestirile scrise complet agramat! Faptul că nu știi gramatică ține de lipsa de talent.
  • arta mea este atât de genială încât frumusețea ei poate fi percepută la fel de oricine de pe glob, din orice cultură, cu orice bagaj de cunoștințe în spate – faptul că ție nu-ți place nu arată decât că nu știi s-o apreciezi.

Din domeniul pirateriei:

Diverse, diverse:

  • eu nu mi-am dat acordul să ne despărțim, deci suntem încă un cuplu.

Momentan nu-mi mai vin idei, dar jur că ar trebui să țin lista asta pe aproape pe undeva. (ignorând domeniul politic și cel religios, că acolo sunt nebunii pe toate gardurile)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *