Sergiu Someșan – URSSA [recenzie]

URSSA de Sergiu Someșan e una dintre puținele cărți românești scrise în zilele noastre pe care le-am citit cu plăcere și viteză. Nu are pretenții de Literatură profundă, plină de Idei care trebuie digerate de un auditoriu avid după înțelepciunea autorului, ci e literatură menită să fie citită – și deci are ceva plăcut, ușor.

Însă, înainte să pună cineva mâna pe carte, să citească trei capitole și să spună că am înnebunit, țin să precizez că partea faină e după ce treci de început. Începutul e o avalanșă de personaje și de descrieri tehnice de submarine și de alte chestii militare care m-au lăsat în mare parte rece – aveau un aer mai mult de enciclopedie decât de ficțiune.

E anul 1986 și rușii, așa cum îi știm, vor să-și impună puterea asupra lumii – de data asta, printr-un plan super-secret pus la cale de KGB. De fapt, nu de KGB cu totul, ci de o parte selectată din KGB, care are propriile ei interese. Planul e mai mult decât ușor absurd și părerea mea e că n-ar putea da rezultatele scontate nici dacă ar reuși – comuniștii nu sunt tocmai cei mai mari inițiatori ai planurilor reușite, dovadă fiind toată istoria lor – dar asta nu înseamnă că nu e o amenințare reală.

În timp ce KGB-iștii se pregătesc să transforme SUA în URSSA (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste ale Americii), americanii se chinuie să țină pasul și să contra-spioneze până se salvează pe ei înșiși. Ceea ce le iese și nu le iese – mie mi-au dat mai mult senzația că nu sunt cu un pas în fața rușilor, ci mereu cu un pas în urmă.

Ca în toate poveștile cu spioni, aproape toate personajele se ocupă cu spionajul, analizatul de intenții ale inamicului și complotatul. Și, tot ca în toate celelalte povești cu spioni, apare și o spioană care e aruncată cu toată forța narațiunii în brațele celui mai convenabil personaj masculin. Ceea ce n-ar fi o problemă, doar că iubirea asta apare pe parcursul unui capitol smuls dintr-un roman de dragoste, în care întreg universul complotează la o cerere în căsătorie care apare de nicăeri, pe baza unei iubiri care apare la cererea narațiunii.

Capitolul m-a lăsat perplexă și am tot așteptat ca spioana noastră KGB-istă să-i taie gâtul în somn logodnicului, ca să fie în ton cu restul cărții, dar iubirea asta a fost singurul lucru mărturisit sincer din toată cartea.

Una peste alta, o carte faină, cu o idee absurdă și mișto în spate. Fără pretenții, fără chinuieli – cred că e exact direcția de care e nevoie în literatura română de azi ca să fie citibilă. O recomand. E disponibilă pe site-ul editurii Datagroup și, dacă am auzit eu bine, și la Cărturești. Ar fi fain să fie disponibilă și pe Elefant, eMag sau Libris, după cum zicea cineva de la ICR (celălalt ICR, nu ăla la care probabil că vă gândiți). (hint, hint, Datagroup, hint, hint)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *