Continuând cu recomandările de Ziua Îndrăgostiților, una pentru cei cu inimă de tocilari: o carte despre biserică, sexualitate, căsătorie și divorț în Țara Românească a secolului al XVIII-lea.
Pentru că ne apropiem vertiginos de Ziua Îndrăgostiților și e plin de reclame presărate cu zahăr peste tot în jur, mă adaptez temei săptămâna asta. Cu o observație: nu prea citesc cărți de dragoste tradiționale.
„Fullmetal Alchemist” e una dintre seriile mele favorite din toate timpurile. E o bandă desenată japoneză despre doi băieți foarte talentați la alchimie, ai căror tată a plecat când erau foarte mici și a căror mamă a murit nu mult după aceea. Din cauză că rămân singuri pe lume, încearcă să o readucă pe mama lor la viață cu ajutorul alchimiei, dar eșuează. Ed își pierde un braț și un picior. Al își pierde tot corpul și sufletul lui se prinde de o armură.
„Lecții de dans pentru vârstnici și avansați” e (aproape) o singură propoziție, neterminată, în care un tip în vârstă delirează despre tinerețea lui, moarte, libidinoșenii și tot felul de chestii pe care bănuiesc că nu le poți înțelege decât dacă ai un fond cultural comun cu Bohumil Hrabal.
Acum ceva timp, eram într-o librărie și căutam o carte lentă, mai degrabă bazată pe atmosferă. Am luat câteva cărți, le-am răsfoit și până la urmă am plecat de acolo cu „Grădina uitată” de Kate Morton, care a fost fix ce-mi doream, deși nu neapărat în sensul în care mă așteptam.
G.K. Chesterton e unul dintre numele de care te tot ciocnești în momentul în care interacționezi direct cu cultura britanică. Nu era în programa noastră de literatură victoriană de la facultate și nu țin minte să-l fi auzit pomenit în alte contexte academice, dar urmărindu-i pe Neil Gaiman sau Terry Pratchett, numele lui mi-a ajuns pe la urechi, pomenit ca inspirație, ca bucurie a lor din copilărie.
Undeva, într-un ținut îndepărtat, niște pitici vor să-i aducă un dar de nuntă reginei lor favorite – dar îi aduc zvonurile unui regat în care toți adorm, iar somnul magic se tot întinde și întinde din ce în ce mai departe. Așa că regina își îmbracă armura și se duce să vadă ce se întâmplă – și eventual să salveze o prințesă adormită.
Probabil că nu vă aduceți aminte de niciun film numit „Harry Potter și metodele rațiunii” și nici vreo carte din seria Harry Potter care să fie scrisă de un tip numit Eliezer, ceea ce nu e de mirare.
Într-o familie de intelectuali snobi francezi, fiica cea mică e prea inteligentă ca să nu observe impostura celor din jur – și, pentru că nu are experiență de viață, ajunge repede la concluzia că totul e deșertăciune și că singura cale de a scăpa sorții e să se sinucidă când împlinește 13 ani. Dar, înainte de asta, ține un jurnal în care notează orice o convinge că ar putea trăi.
Am mai vorbit de „Calea regilor” de Brandon Sanderson și altă dată, dar nu mă deranjează deloc s-o pomenesc pe scurt și acum.