Sunt cărți care-mi plac destul de mult, dar pe care mă mir că le mai citește și altcineva în afară de mine.

„Scrisori din Cipangu” e un volum de povestiri scurte despre Japonia, scrise de Mirona Bengescu, Maria Grăjdian, Irina Holca, Elena Lulea Kase, George Moise, Alexandra Mustățea, Raluca Nagy, Roman Pașca, Monica Tamaș, Carmen Săpunaru Tămaș, Sabina Yamamoto, Horea Sibișteanu, Deea Avram și Radu Leca.

S-a întâmplat odată să-mi spună un prieten că voia să înceapă o carte cu un dezastru, dar nu știa ce dezastru.

Aveam 18 ani și am luat „Crimă și pedeapsă” din bibliotecă din curiozitate.

Terry Pratchett e cunoscut mai ales pentru seria de „Discworld”, despre o lume sub formă de disc aflată pe spatele a patru elefanți care stau pe carapacea unei țestoase ce înoată prin spațiu.

Marguerite Yourcenar (1903-1987) e o scriitoare importantă prin cercurile înalte ale culturii, fiind prima femeie care a fost acceptată în Academia Franceză – un lucru pe care vi-l zic nu pentru că vreau să vă dau pe spate din prima, ci ca să vă dau o vagă idee despre ce fel de cărți scrie.

Nikos Kazantzakis, pe care l-am mai recomandat cu „Zorba grecul”, e un scriitor grec care a trăit între 1883-1957.

Săptămâna asta m-am tot ciocnit de religie și dezvoltare personală, cam fără legătură cu Paștele (deși a contribuit și sărbătoarea asta), iar asta mi-a amintit că voiam să fac o recomandare mai periculoasă.

Christopher Isherwood e unul dintre scriitorii mai renumiți prin partea de lume care vorbește engleza în mod nativ.

Acum ceva timp, ascultam în un curs de literatură europeană, în care profesorul (vorbitor nativ de limba engleză) tot menționa un personaj faimos din cultura franceză, Manolescu, care avea o relație complicată cu un cavaler.