Am petrecut weekend-ul mergând din cafenea în cafenea, cu vreo 2-3 cărți după mine. Aerul era respirabil. Într-un restaurant, un chelner întrebat de legea fumatului a zis că nu prea sunt diferențe; e mai slabă mișcarea pentru că de obicei perioada asta a anului e mai slabă, deci nimic nou sub soare.

La un moment dat, o tipă se trezește cu mâini nedorite asupra ei și îi comunică acest faptul posesorului acelor mâini.

O echipă de specialiști din universități de prin Europa (dacă în Europa includem și Turcia) au creat un dicționar ilustrat de termeni specializați din domeniul conservării de pictură murală și arhitectură. Am fost rugată să-l dau mai departe, ca să fie văzut de cât mai mulți oameni și, poate, să primească feedback (prin chestionarul de aici sau formularul de contact de aici).

Astăzi sună cineva la ușă. Mă furișez până la vizor și arunc o ocheadă. Afară, doi indivizi care arătau ca niște recuperatori – solizi, cu mutre de parcă n-ar fi râs sincer în viața lor, un pic nerași, cu o căutătură suspectă. Ce mi-a dat însă fiori pe coloană era faptul că erau la costum, cu cravatele puse un pic câș.

Am văzut articolul ăsta la zoso. Pe scurt, zice așa: materiile care țin de talent (gen muzică, desen etc.) ar trebui să fie opționale, nu obligatorii, că poate n-are copilul talent și degeaba e chinuit cu desenul.

Azi am zis că iau Flash-uri din sens opus, cartea lui Marian Godină – știți voi, polițistul ăla brașovean de care tot vorbește lumea că e simpatic.

Există texte pe care le-aș pune pe Facebook (și uneori le mai pun), dar apoi îmi dau seama că se pierd în negura uitării. Așa că pun unele dintre ele aici.

Azi-noapte am visat că maică-mea mă invitase într-o excursie în China, doar că ea n-avea timp să se ducă la Ambasada Chinei să ia vizele, așa că m-a trimis pe mine. Dacă stau să mă gândesc la ce a urmat, sunt sigură că știa ea ce știa și că ar fi avut timp, dar s-a ferit cu șiretenie de o soartă dificilă.

Tocmai au sunat niște zăpăciți la ușă, că sunt din partea Bisericii și strâng semnături pentru o petiție pentru schimbarea articolului 48 din Constituție. Știți despre ce e vorba?

Din când în când, văd că reapare pe net o poveste de suflet despre triburi primitive care au mai multă inimă decât noi. Povestea zice așa: există un trib în Africa în care vârsta copilului nu se numără de la ziua în care s-a născut, ci din ziua în care a fost conceput în mintea mamei lui. Mama decide că vrea un copil, se duce în junglă și stă sub un copac și ascultă până când percepe un cântec, apoi îl învață și pe tată acel cântec.