Am văzut articolul ăsta la zoso. Pe scurt, zice așa: materiile care țin de talent (gen muzică, desen etc.) ar trebui să fie opționale, nu obligatorii, că poate n-are copilul talent și degeaba e chinuit cu desenul.

Eu mai demult îmi făceam veacul pe deviantArt, un site de artă pentru amatori și profesioniști, de unde am aflat foarte multe despre ce se poate învăța și ce nu, despre felul în care cineva care nu pare să aibă niciun talent deosebit (sau niciun talent, punct) poate ajunge să facă niște desene de nu-ți vine să crezi.

Am citit acolo la un moment dat un articol foarte fain pe tema asta, apples dammit (mere, fir-ar să fie), scris de hakubaikou. Uite un desen de-ale ei:

[][3]

În „mere, fir-ar să fie”, hakubaikou spunea așa (traduc):

Marele Secret pentru a Învăța Cum să Desenezi:

La Început… Vezi un măr și desenezi un măr. Te uiți la desenul tău și e bun de aruncat la gunoi. Nu arată deloc ca un măr adevărat și te întrebi de ce. „Hei, un măr adevărat e roșu și rotund. Desenul meu e roșu și rotund. Hm. Ce nu-i bine?”

Mai desenezi niște mere. De multe ori.

Și în cele din urmă, într-o zi, ai un moment de Evrika! Îți dai seama, *evident* că un măr adevărat nu e complet rotund! E mai lat sus, mai îngust jos. Are niște bucăți mici și ciudate care ies în afară în partea de jos. Are o scobitură ca un buric extrem de adânc fix deasupra. Mai desenezi un măr. Arată mai bine, dar tot un gunoi. E un gunoi mult mai bun decât cel de dinainte, dar totuși… Hmm.

Mai desenezi niște mere. Repeți.

Încă o zi de desenat, un alt moment de Evrika! Ia te uită! Roșul nu e chiar roșu. Mărul ăsta e ceva mai închis la culoare decât roșul adevărat. Și are niște mici puncte cafenii pe el. Și sus, roșul se transformă în verde palid lângă codiță. Mai desenezi încă un măr. Și hei, începe să semene, dar tot nu e ce ar trebui. Și te întrebi de ce.

Așa că tot desenezi și desenezi, blabla și așa mai departe.

[…]

Și apoi, într-o zi minunată, îți dai seama că poți desena un măr din amintire și arată excelent! Ura!

…Iar pe urmă îți dai seama că au trecut ANI. D-:

E un articol lung, bine scris, despre cât de mult durează să înveți să desenezi (hakubaikou desena așa cu 5 ani înainte de desenul de mai sus) și cum începi să poți desena. În tot articolul nu spune nimic de talent, poate pentru că presupune că oricine poate învăța să deseneze.

M-a convins și pe mine că dacă aș exersa și eu câțiva ani și aș avea de la cine să învăț, aș putea desena chiar bine. În fond, și maică-mea e anti-talent la desen, dar după antrenamente intense ca să intre la facultate la arhitectură, a făcut niște desene excelente. (are un caiet de schițe și, undeva prin pivniță, un desen foarte mișto cu un trandafir care se transformă, dacă nu mă înșeală prea tare memoria)

Problema e că la noi nu se predau desenul și muzica așa cum ar trebui. Sunt lucruri care pot fi învățate, pe care le poți studia, pe care poți ajunge să le deprinzi. Am auzit că alții ar fi aflat ce-i aia „perspectivă” din școală – noi nu. Ni s-au pus pensule și creioane în mână și ni s-a zis să-i dăm drumul, ne-au fost arătate note și ni s-a zis să cântăm. Mult mai târziu, am descoperit perspectivele (de la maică-mea) și diverse exerciții pentru voce (din diverse clipuri de pe net – tot ce ne spunea nouă profa la școală era să cântăm cu „o senzație de căscat în gât”).

Am învățat mai mult desen la geometrie decât la desen, pentru că acolo primeam îndrumări. Am aflat de la fizică că liniile paralele par să se unească la orizont – la desen eram ocupați să aruncăm cu acuarele pe hârtii. Fir-ar, și la biologie ni se spunea cam ce proporții să aibă nucleul în celulă, pe când la desen nu țin minte să ni se fi zis, „capul e 1/8 din corp”.

S-ar putea discuta așa ceva la desen. S-ar putea discuta despre exercițiile de încălzire la muzică, s-ar putea învăța vibrato-urile, dar e vorba de veșnica poveste: s-ar putea, dar practic nu se face decât la latitudinea profesorilor. Care profesori nu-s de geografie, așa că rareori au vreo latitudine.

Până una-alta, vă las cu o memă de pe deviantArt (și cred că a fost și un concurs), „Draw this again!”- „Deseneaz-o din nou!” După cum spune și titlul, diverși artiști și-au luat desenele vechi și le-au redesenat după ani de zile. V-am scris pseudonimul autorilor și distanța temporală dintre primul și al doilea desen sub fiecare dintre ele. Dați clic pentru a ajunge pe dA și a vedea imaginile la o scară mai mare.

[][5]

[][6]

[][7]

[][8]

[][9]

[][10]