[][1]

Am descoperit poza asta via Eftimie. Ponta și Dragnea se dau cu barca în Teleorman. Eftimie remarcă faptul că arată ca o comedie absurdă. Eu remarc faptul că aproape toți, în afară de ceva cameramani și de Ponta & co., au veste de salvare. Da, pentru apa aia până la genunchi. pentru ca absurdul să fie și mai absurd.

Stăteam cu maică-mea la taclale în living, discutând câte-n lună și-n stele de farsele făcute prin universități (convins profesorii că s-a schimbat sistemul informatic și că imprimantele se activează verbal, chestii de-astea), când mi se pare că remarc o chestie ciudată la ditamai clădirea din față: draperii verzi, dar verzi-verzi, vizibile de la distanță. Măi să fie, dar chiar așa, să le remarc de la câteva sute de metri, prin perdele, în ciuda faptului că se întunecă? Sau… să fie frunzele copacului din fața clădirii? Poate, dar copacul pare uscat în rest.

Am fost friend-uită azi pe facebook de cineva care era probabil un adolescent. Cu ocazia asta, am câteva lucruri pe care vreau să le comunic celor care sunt la vârsta asta și câteva recomandări de oferit pentru cei care vor să discute cu oameni pe care i-au găsit pe net. Asta în cazul în care n-au chef să fie blocați în maxim zece replici.

Cei de la elefant.ro au o chestie simpatică azi: dacă iei cărți sau jucării de cel puțin 59 de lei și pe urmă bagi codul CADOU10 în pagina de comandă, primești asta zece cărți de mai jos cadou.

Auzisem ceva zvonuri cum că o profesoară din fostul meu liceu, Mihaela Blănaru, ar fi strâns de gât un elev de gimnaziu. Nu mi-a fost niciodată profesoară mie, pentru că preda fizica la clase de uman, iar eu am terminat mate-info. Nu mi-a venit să cred, iar persoana de la care am auzit chestia asta aflase și ea la a nu știu câta mână povestea, așa că nu eram perfect sigură că era adevărată.

Cel mai bun sfat pe care l-am auzit în direcția asta: dacă vrei să lucrezi pentru prieteni ai două variante. Doar două.

Acum zece ani aș fi zis că Sf. Gheorghe e un oraș mic, nu foarte interesant, în care nu se întâmplă nimic niciodată și deci n-ai ce face mai mult de jumătate de oră în el. Însă în ultima vreme ai destul de multe șanse să nimerești ceva interesant, între concerte de jazz, evenimente culturale, târguri și câte și mai câte.

Azi un cunoscut a decis să facă ceva cură cu ulei de măsline pe care a găsit-o pe internet. Nu de alta, dar are fierea mai leneșă, a mâncat ieri ceva care l-a cam sâcâit și a citit el că uleiul de măsline ajută – a citit în mai multe locuri, probabil, că e un subiect popular zilele astea. A luat o dușcă de ulei de măsline cu niște zeamă de lămâie, gata să facă mișcarea asta de trei ori pe zi ca să-și stimuleze fierea. Peste nu foarte mult timp i s-a făcut atât de rău încât a fugit din casă după ajutor. A ajuns la o doctoriță care i-a spus să nu mai facă așa ceva, pentru că evident că de la ulei i se trăgea problema.

Pe o vreme ca asta, am alergat prin semi-ploaie ca să stau și eu ca tot freelancer-ul să beau o cafea cât lucrez (da, într-o veșnică cafenea). Plină de apă, cu degetele de la picioare înotându-mi în șosetele care înoată în bălțile care mi s-au strâns în pantofii care au înotat prin bălțile de pe străzi, îmi fac socoteala cu tot ce ar trebui să termin de făcut azi. Traducere1, traducere2, editat1. Citit ultimele 30 de pagini dintr-un roman, trimis notițe pe marginea lui ca feedback pentru autoare. Scris1, scris2 și scris3 pot să mai aștepte câteva zile. Până diseară zbârnâi. În weekend zbârnâi.

Clipul ăsta e din 2009, Irlanda. N-aveți nevoie de subtitrare, pentru că singura replică importantă e „Aș vrea să-i cer mâna lui Sinead”. După cum am scris și-n titlu. (Sinead e un nume de femeie get-beget irlandez, pe care l-ați mai auzit când cu Sinead O’Connor.)