Ea: Ai auzit ce-a spus X-ulescu despre…
Eu: Nu, pentru că mă enervează X-ulescu, așa că evit să-l ascult.Ea: A, ok, nu-i nimic, îți povestesc eu despre ce era vorba, n-o să-ți vină să crezi ce prostii poate zice.
(Dar, ca să fiu complet corectă față de ea, am râs una bună.)

Notițe despre slang cu numere și mulțumiri: pornim de la „mulțumesc” în engleză: „Thank you”.

În ultima vreme n-am prea stat să mă uit ce mai fac grupurile de artiști pe care le știu, dar am găsit câteva chestii.

O dată la 2-3 ani e drăguț să primesc flori, dar în general nu prea mă interesează. Chestie pe care o zic din când în când. Cu toate astea, pentru că bărbații preferă să asculte sfaturile din reviste și cele date de alți bărbați (pentru că evident că eu, fiind femeie, nu știu ce vreau), am primit mai mulți trandafiri până acum decât aveam vreodată intenția să primesc.

O campanie atât de stupidă încât am crezut că e parodie: „Să ne iubim în trafic”. Hai să vă arăt clipul lor:

Din cauza naturii muncii (sau a muncilor, mai exact), ajung des prin cafenele, ca să beau o cafea și să mă uit la lume în timp ce lucrez. Că te saturi de aceiași pereți. Și constat o chestie: dimineața mă întâlnesc des cu elevi. Îi recunosc după subiectele abordate: ora de x, ora de y. Profesorul cutare.

[Pentru că îmi vin de pe Google o grămadă de oameni căutând blogul Ioanei Petrescu: blogul ministrului de finanțe e aici.]

Dragă Mihai Rapcea,

Ți-am zis toate astea în diverse momente pe blogul tău, dar de obicei ignori chestiile astea, sau zici „Lasă, că nu-i așa grav” (sau echivalente). Uneori când ți s-a zis că blogul tău e vraiște, ai venit cu statisticile cu ăia 1000 de unici pe zi ca să ne demonstrezi că blogul tău e de succes și citit.

Am o prietenă care face mărțișoare. De-alea mici, discrete. Se duce, cumpără fire de mătase și face cu ele tot felul de chestii interesante. Anul ăsta a făcut niște steluțe minuscule în 8 colțuri înfășurate în mătase, mai mici de un sfert din unghia mea. Mi-a trimis și mie, a trimis și în alte țări, și pe alte continente, și ne-a trimis și felicitări de 1 martie, desenate de sora ei. Care e artistă și face ilustrații pentru diverse cărți pentru copii.

În 1950, când calculatoarele erau într-o fază de început, lumea își punea veșnicele întrebări filozofice de început de tehnologie. În cazul de față, una dintre întrebări era: pot mașinăriile să gândească?