Roxana-Mălina Chirilă

Prietenii știu de ce

De câteva zile încoace mi se pare că aud chei târșâite pe corzi de pian. Solnițele par să se plimbe pe mese ca niște extratereștri psihopați, preocupați doar de exterminare. Și dintr-un motiv sau altul mă tot aștept ca șurubelnițele să funcționeze de la distanță. Și e ciudat, dar aș putea să jur că de fiecare dată când mă uit la dulapuri par mai mari pe dinăuntru. Mai urmează doar să descopăr că ceva ciudat se petrece prin wi-fi.

50 de umbre descătușate – capitolul II

Părerea mea despre ce înseamnă BDSM idealizat și părerea lui E.L. James despre ce înseamnă BDSM idealizat sunt două lucruri complet diferite. Vorbesc de „BDSM idealizat” pentru că „50 de umbre ale lui Grey” e clar un roman construit pe tipicul romanului de dragoste, „50 de umbre întunecate” e tot pe-acolo și nici „50 de umbre descătușate” nu pare să vrea să fie altceva.

Un roman de dragoste e, în general, un roman idealizat. Nu vrea să fie un roman cu adevărat realist, nu are pretenția că ar reprezenta problematica relațiilor de cuplu în societatea actuală. E scris de dragul artei, fanteziei, distracției.

Deci vorbim de BDSM idealizat, în niciun caz de relațiile Dominant/Submisiv, Sadic/Masochist, Sclav/Stăpân pe bune. Așa că atunci când am auzit prima oară despre 50 Shades, roman de dragoste cu tente sado-maso, stăpân-sclav, m-am gândit la cu totul altceva. Suna ok. Christian Grey, Dominant din născare, un tip misterios și cu un trecut plin de evenimente ciudate, se întâlnește cu veșnic inocenta eroină a romanului de dragoste, Anastasia Steele.

În mintea mea, vedeam ceva de genul ăsta:

Riscurile meseriei

Am unele povești care sunt oarecum suspendate, care au elemente la care mai trebuie să mă gândesc, care nu se leagă foarte tare încă. De ex., e una care are o temă destul de puternică de răzbunare (pe lângă alte teme). Și, de ceva timp, rămăsese în ceață exact ce avea de gând să facă persoana respectivă efectiv ca gest de răzbunare. Nimic foarte vizibil. Nimic violent. Nu foarte legal.

Gizoogle + Gregorian Bivolaru

Because of Stephen Fry, I ended up on Gizoogle.net. It appears to be a search engine that takes Google results and turns them into their gangster-speak versions. It’s an online translator of sorts, but with magnificently hilarious results.

Stephen Fry results on Gizoogle were really funny.

Gregorian Bivolaru results made me laugh my arse off. I wonder if the official Yogaesoteric website will issue an outraged cry against Gizoogle XD

Here’s the main page of the gregorianbivolaru.com website:

Da Romanian Yoga mackdaddy Home page – Introduction

This joint raps bout tha case of Gregorian Bivolaru, tha mentor of a big-ass spiritual movement up in Romania. Da organization he dropped is called MISA, tha Movement fo’ Spiritual Integration up in Absolute, n’ its main focus is on tha practice of yoga n’ meditation.

Unguri și români

Din când în când vreau să scriu câte o chestie, dar mi-o ia altcineva înainte. Sau aș vrea să dau share pe Facebook, dar e prea mare osteneala să-mi fac cont. Ovidiu Efitimie a scris un articol mișto despre unguri și români. E genul de articol pe care l-aș fi scris și eu. Până la faza cu Feri. Aia nu.

Pentru cei pasionați de spiritualitate/auto-cunoaștere

Știu că sunt mai multe persoane pe aici pasionate de spiritualitate, sine și tot tacâmul. Vă voi recomanda un curs de pe Coursera, un site de care v-am zis deja că sunt foarte încântată pentru că oferă cursuri gratis, predate de profesori universitari, făcute exact pentru internet. Cursul se numește „Know Thyself”, sau pe românește, „Cunoaște-te”. E predat de Mitchell Green, de la Universitatea din Virginia și abordează problema cunoașterii de sine din multe perspective, pornind de la filozofie, trecând prin neuroștiință, ajungând și pe la budism.

Un seminar despre relații

Am fost odată într-o relație. Una serioasă. De câțiva ani. Care s-a terminat cu diverse persoane oferindu-mi nu un umăr pe care să plâng, ci sfaturi gen „Du-te la poliție” sau „Poate ar trebui să te muți”. Dar îmi știam marfa și știam că deși individul ajunsese ciudățel, nu era cazul să-mi caut pază și protecție, ci doar să-i dau papucii și să-mi văd de treaba mea. La un moment dat, m-a pus să stau într-un cerc de 49 de lumânări ca să-mi treacă rezonanțele negative.

CFR călători, sau, Cum să-ţi dai cu stângu-n dreptul

Nu preiau prea des articole, dar a trebuit să-l preiau pe acesta de pe blogul lui Dorin Lazăr. Pentru că îmi spune că n-am voie să-l iau, de-aia.

Mă întreb dacă trebuie să recit tot imnul României, sau doar partea care se cântă. Dacă tot, poate primesc perioadă de graţie 24 de ore ca să-l învăţ, altfel rămânem blocaţi acolo până vine careva să mi-l şoptească la ureche.

Iată articolul:

Să ne simțim ilegaliști cu CFR Călători

Posted on by

Tovarășii de la CFR sunt meseriașii de azi. Și ard de nerăbdare să fiu dat în judecată de tovarășii de la CFR, pentru că o să fie fain de tot. Astăzi mă simt ilegalist și doresc să mi se interzică drepturile civile pentru că am dat un link către CFR Călători.

Liste şi lucruri

Tocmai am pus mâna pe una din cărţile despre fanfiction pe care le voiam de foarte multă vreme (doar că n-o voiam destul). The Democratic Genre: Fan Fiction in a Literary Context de Sheenagh Pugh, de care am mai vorbit pe blog. Aveam senzaţia că a vorbit cam de aceleaşi lucruri de care am vorbit şi eu în disertaţia mea de la masterat („Fanfiction: The Free Genre”) şi normal că am vrut să văd ce a scris ea.

Fragmente din conversații uitate.

El, „Ce faci?” Eu, „Mi s-a zis să lucrez la chestiile astea ca să ajung până la urmă maestră în ce fac.” El, „Nu înveți să fii general spălând WC-uri și nici să fii scriitoare corectând articole proaste.” ”*” El, „Și la ce te-a ajutat toată povestea?” Eu, „Am învățat că nu sunt atât de puternică pe cât credeam. A fost o lecție de umilință.” El, „Umilința nu e o calitate.