Mă uitam la Glee (serialul) și am ajuns la episodul în care trupa de muzică a școlii vrea să pună în scenă The Rocky Horror Picture Show. Pe care nu l-am văzut. Și pe când căutau ăștia mai tare pe cineva să joace rolul transsexualului, mi-am adus aminte că acum ceva timp citisem ceva legat de felul în care Neil Gaiman își numise fiica cea mare. Ceva care îmi suna a Rocky Horror Picture Show. Am dat pe Google, am căutat pe blogul lui.
Ok, ok. Tancurile sunt mișto. Nu am crezut, dar sunt.
Către cei cu vârste sub 18 ani: regret că nu vă pot permite accesul. Dar cartea asta cu iubiții curcubeelor e prea explicită ca s-o citiți. Ok, nu, e mult prea proastă ca s-o citiți și e bine să vă păstrați inocența cu privire la nebunia umană până mai creșteți. Și e și explicită. Deci, întoarceți-vă doar când faceți 18 ani. Mersi.
Bla-bla, marș pentru normalitate, 8 iunie 2013, București, Piața Victoriei, ora 11. Am aflat informația asta de pe blogul lui Mihai Rapcea. Dar se pare că informația vine (inițial) de pe blogul Apologeticum.
Am câteva hobby-uri mai șui, printre care cititul de articole și texte siropoase despre femei și relații. În fond, ca deținătoare de doi cromozomi X, simt deseori necesitatea să fiu la curent cu credințele și ideile religioase exprimate clar, concis și plin de dragoste în domeniu. Ca să știu cam care mai sunt curentele. Mai un Cosmo, mai o Unica, mai un Google pe domeniu. Nu prea des, ci când frec menta.
There is this wide-spread misconception concerning writers, which I suppose comes from literature lessons in high school: that writers need ideas.
This one just began.
So, my current passion are MOOCs (massive online open courses). And my huge passion is Coursera, which gathered some of the best universities out there and had their wonderful professors teach all sorts of topics – for free.
Îi răspund aici lui Dorin Lazăr, care scria de curând despre Reductio ad Huidum: acel fenomen din presa/mentalitatea românească în care diverse dosare sunt judecate de opinia publică în raport cu cazul lui Huidu.
Definitely writing music. The wonderful White Rabbit cover, the awesome Sweet Dreams, the strength of I Want It All/We Will Rock You.
M-am trezit ca bătută. Cred că n-ar trebui să scriu despre Marquez la 3 noaptea. Nu de alta, dar când mă scol dimineața cu soarele-n ochi și cu păsărele în urechi nici cea mai groasă plapumă din lume nu mă apără cum trebuie de lumină și sunet.