Roxana-Mălina Chirilă

Era odată ca niciodată o carte numită „Furtuna baroc. Poemul unei epoci” pe care cineva (probabil nu autorul, Bogdan Suceavă) a descris-o în felul următor:

Internetul le aparține din ce în ce mai mult corporațiilor, care nu au absolut niciun interes să cedeze vreun pic din putere de dragul de a crea experiențe bune. Dacă ai o platformă cu un număr enorm de utilizatori cărora le e greu să plece în locuri mai bune, atunci poți să vinzi atenția și timpul lor unor companii care să-și facă reclamă - asta dacă nu cumva le vinzi direct datele.

Obișnuiam să spun că nu sunt interesată de politică și nu stau cu ochii pe ea - ceea ce, într-un fel, rămâne valabil. Am alte lucruri de făcut cu viața mea decât să stau cu ochii pe mondenitățile din politică de parcă ar fi secțiunea de cancanuri din ziare.

E o chestie care îmi tot revine în minte de ceva vreme.

Într-o extremă ai o persoană privată, un om de rând cunoscut doar de către cei din jurul lui: colegi de școală și de birou, rude, câțiva prieteni. În cealaltă extremă, ai celebritățile al căror nume apare prin ziare și la televizor, de care tot auzi dintr-o parte sau alta de la zeci de mii sau sute de mii de indivizi. Iar la intersecția celor două există fenomenul Gui-Dromereschi.

Ia să închei eu anul cum se cuvine și să pomenesc pe blog cărțile rămase din 2024. Grămada anterioară e aici.

Dacă e o afirmație de care m-am săturat, e că cei care se lasă îndoctrinați sunt proști.

BBC, spre deosebire de TVR, are multe producții mișto și urmărite nu doar în Marea Britanie, ci și internațional. Fac o treabă profesionistă indiferent dacă e vorba de seriale TV sau de podcasturi documentare.

Titlul e puțin înșelător: nu toți intelectualii români au fost așa, dar suficienți, mai ales din garda veche. Mă gândesc la sfânta treime Pleșu, Liiceanu, Patapievici care domina într-o vreme discuțiile, dar într-o anumită măsură și la alte nume des auzite, cum ar fi Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Dan C. Mihăilescu - și sunt sigură că mai pot găsi și alte nume.

Știți ce e amuzant? Că eu cred în cununie civilă pentru persoane de același sex și în faptul că ar fi bine ca și cuplurile de același sex să poată adopta. Și nu cred deloc, dar absolut deloc, că USR-ul ar avea în plan să facă lucrurile astea să se întâmple. USR-ul e un partid dezbinat din punctul ăsta de vedere; și să nu uităm că Elena Lasconi însăși a votat la referendumul Coaliției pentru Familie, sperând la definirea prin Constituție a căsătoriei ca fiind între un bărbat și o femeie.