Citeam articolul ăsta la Vali Petcu și, hei, ce pot să zic. Rasismul e o problemă complicată, iar combaterea lui e o problemă și mai dificilă - dar nu doar pentru că ne cere să avem respect față de persoanele din alte culturi, ci pentru că ne face să ne întrebăm ce înseamnă, de fapt, respectul.
Mai demult am citit pe cineva povestind despre viața de misionar american. Da, dintre cei cu religia. Nu mai știu dacă era un mormon sau un Martor al lui Iehova, dar țin minte restul discuției.
Cea mai nouă știre de care vuiește tot internetul american e că un activist conservator, Charlie Kirk, a murit asasinat în timpul unei dezbateri de la Universitatea Utah Valley. Charlie Kirk susținea dreptul tuturor americanilor să poarte armă și spunea că e acceptabil să moară oameni anual pentru dreptul ăsta.
Observ la unii din jurul meu o adevărată fascinație pentru gazon - mai exact, pentru cel de iarbă, care arată ca un covor uniform. Nu prea înțeleg care e plăcerea de a avea niște metri pătrați interminabili de iarbă pe care să trebuiască s-o îngrijești, s-o pigulești, s-o tai regulat și așa mai departe doar ca să arate ca într-o poză pe care ai văzut-o odată într-o revistă și nu mă miră că sunt unii care-și pun mochetă care seamănă cu iarba pe afară doar ca să nu mai aibă bătăi de cap.
Vreau să scriu mai mult pe blog în perioada asta în care social media se duce pe copcă și AI-ul umple internetul de mâzgă. Bineînțeles că asta înseamnă că vă anunț de intenție, după care probabil că nu mai scriu nimic cu lunile - e o tradiție lungă în branșă.
A scris Dorin un articol despre nemulțumirile din ultima vreme în care spune că o mare parte dintre nemulțumirile actuale sunt false. Real vorbind, o ducem mult mai bine decât în urmă cu 20 de ani, în ciuda inflației enorme de anul ăsta. Libertățile individuale există, chiar dacă par a fi sub atac. Nemulțumirea e o nebuloasă și, spune Dorin:
Nu demult am mers cu trenul de la Brașov la Sighișoara. E o rută foarte lentă, dar va fi refăcută în curând; uitându-mă pe geam, vedeam din loc în loc câte un pod încă nedat în folosință, câte o lucrare în desfășurare.
Hai să vedem ce-am mai citit de la ultima grămadă de cărți de pe 15 iunie…
It’s been a minute since I wrote the last installment of this series, but I’m back. (I reaaallly don’t feel like doing anything I ought to be doing today.)
De fiecare dată când trântesc o grămadă de cărți pe blog îmi promit că n-o să mai stau la nesfârșit înainte să trântesc alta, ca să nu mă mai lungesc atât de mult la vorbă. Și totuși, iată-ne.