Roxana-Mălina Chirilă

Posts

Corecții pentru presă.

Am apărut în două articole de pe site-uri de știri (din câte știu eu). Și ambele încurcă puțin borcanele. Știrea numărul unu, Digi24. Știrea numărul doi, Observator. Începem cu Digi24: „Experienţa Reetei a fost una negativă. Povesteşte că Grig nu lua în seamă ceea ce îi spunea şi era obligată să facă lucruri pe care, în alte condiţii, nu le-ar fi făcut. O răneau şi în final aproape că era sufocată.

Roman! O să public un roman! Un ROMAN! Foileton, dar roman!

*excitement, excitement, excitement, excitement, excitement* Acum nu foarte mult timp am trimis un prim capitol dintr-un roman horror/supranatural/acțiune la The Big World Network. Povestisem la un moment dat pe blog că aveam de gând s-o fac. Mi-a plăcut de Big World Network de la început, din cauza conceptului. După cum sugerează și entuziastul!!! titlu al postării, sunt o editură mai neobișnuită. Ei zic așa: publică un „episod” dintr-o serie pe săptămână, cum fac televiziunile cu serialele.

On MISA & Silence

I’ve watched the show concerning MISA and Gregorian Bivolaru made for Yle TV by Riikka Kaihovaara – „The Call of a Tantric Guru”. I speak Finnish like I speak Swahili – not even a tiny wee bit. So I mostly watched the pretty pictures, listened to the music, kept my ears up in the hope of hearing words that sound like words I know and listened to the parts in English.

Vorbindu-le despre MISA finlandezilor

Mâine, la 8 seara, unii finlandezi vor fi în fața televizorului. O parte din ei se vor uita la versiunea finlandeză de TVR 1, YLE TV1. Unde o jurnalistă tânără, atrăgătoare și hotărâtă le va povesti despre MISA și Gregorian Bivolaru. Riikka Kaihovaara, cu un nume care mă distrează prin felul impunător în care sună, a mai făcut un documentar acum câțiva ani, tot pe tema asta, The Dark Side of a Tantric Cult.

Update

N-am ajuns la Cluj ieri și nu ajung nici azi. Poate ceva mai încolo. Momentan mă distrez uitându-mă la un ceas cu alarmă care aleargă de colo-colo ca disperatul când îi vine timpul să sune:

O oarecare oboseală

Nu prea sunt disponibilă zilele astea. În primul rând pentru că fac ce fac și ajung să nu pot să intru pe internet, sau să dau de conexiuni de te-apucă damblaua. Am avut probleme și cu telefonul, care a trebuit dus la reparat. În condițiile astea, ce era să fac?… Am plecat pe munte, prin pădure, de unde m-am ales cu febră musculară. Diseară ajung în Cluj, unde sper la… nici nu știu la ce.

1001 Books You Must Read Before You Die

Ok, ok, technically they’re the books in „1001 Books You Must Read Before You Die”, several editions, which brings us to a total list of about 1200 books. Books I’ve read are in bold, books I started and never finished are in italics. There’s 3 or 4 on the list that I’ve read and barely recall… Yeah… For some it’s been awhile. I’m starting to think of the 1001 Books list as a sort of internet meme, no?

Cactuși și cacao

Cuvintele din titlu sunt nasoale rău, nu? „Cactus”. „Cacao”. Cacao e o urâțenie de cuvânt. E necesar doar să-l pronunți, că te apucă scârba. Cacao. Nasol rău. Nu? Hai că mai am unul. Macac. E un gen de maimuță, dar pfuai ce nume nasol are. …nu, nu vorbesc serios. Mi se par niște cuvinte absolut ok. Dar ce au toate în comun? Cactus. Cacao. Macac. Dacă te uiți puțin la ele, sunt niște cacofonii rezumate într-un singur cuvânt.

Un Paște mai puțin religios

Înainte să încep, o dilemă: atunci când Moise & co. rătăceau prin deșert timp de 40 de ani, se hrăneau cu mană. De unde își făceau rost de ceva de băut? Există vreo teorie oficială pe direcția asta? Așa. Înapoi la Paște. Nu sunt creștină. Habar n-am cum am fost declarată pe la ultimul recensământ (nu eram acasă, așa că e posibil să fi răspuns altcineva la întrebări… sau nu), dar în sinea mea știu și recunosc: nu sunt creștină nici practicantă, nici nepracticantă, nici nu aparțin mai mult sau mai puțin de careva din variantele oficiale de creștinism, nici nu iau Biblia ca și carte de căpătâi și nu cred nici măcar în acele câteva idei de bază în care cred cei care vorbesc despre „creștinismul adevărat”.

Un spectacol marca Sophrozin (MISA) cu Iisus

Azi noapte am avut ocazia să urmăresc în direct un spectacol ținut de trupa de teatru Sophrozin în cadrul „Taberei spirituale yoghine de vacanță HERCULANE 2013”, un spectacol care era ținut de yoghini MISA pentru yoghini MISA. Pe de o parte, piesa „Un om. O scrisoare. O cetate” părea să fie un joc între prieteni care au decis să își petreacă noaptea împreună, discutând despre ce la place (de pe la 1 AM până pe la 3 AM).