Roxana-Mălina Chirilă

restaurante

Restaurantul Szikra din Sfântu Gheorghe e o surpriză foarte plăcută

Încă de prin iarnă, când încă ne deplasam fără griji pe unde voiam, maică-mea m-a anunțat că s-a deschis un restaurant nou în Sfântu Gheorghe, care pare interesant și unde „trebuie neapărat să mergem când vii pe aici”. Avem amândouă o pasiune pentru mâncare și încercat chestii noi – așa că, deseori, nu ne gătim una alteia decât demonstrativ (de exemplu, eu am demonstrat că da, supa aia cu fructe de mare și lapte e chiar bună).

Cum se face un pireu/piure de cartofi

Da, și pireu, și piure sunt forme acceptate ale cuvântului. Treaba merge cam așa: iei niște cartofi, așa, cam cât ar mânca un om la o masă. Îi decojești. Îndepărtezi părțile nașpa. Îi tai în bucăți. Îi arunci în apă. Îi fierbi până intră ușor furculița în ei. Apoi îi scurgi de apă bine de tot, nu-i lași să mustească în apă de două degete, s-a înțeles? Îi pui într-un vas cât de cât adânc.

Nivelul restaurantului, raportat la pizza vegetariană din meniu

Am multă treabă până pe luni-marți, așa că dintr-un non-chef teribil de a găti am fost la o pizza, cu care ocazie am apucat să explic teoria nivelului restaurantului, ghicit din pizza vegetariană din meniu. Partea bună e că nu-i musai s-o comanzi, e destul dacă te uiți ce scrie în meniu despre ea. (după ce comanzi cam orice tip de mâncare te prinzi care e nivelul restaurantului, bine e să te prinzi înainte)

De ce să vizitezi Sf. Gheorghe (și ce să faci acolo)

Acum zece ani aș fi zis că Sf. Gheorghe e un oraș mic, nu foarte interesant, în care nu se întâmplă nimic niciodată și deci n-ai ce face mai mult de jumătate de oră în el. Însă în ultima vreme ai destul de multe șanse să nimerești ceva interesant, între concerte de jazz, evenimente culturale, târguri și câte și mai câte. O să le iau pe rând, de la chestiile mici și mărunte, la cele mari.

Restaurantul Gott – Brașov

Deci, nu știu cum să vă explic. Au trecut vreo patru ore de când am fost cu Linda pe acolo și papilele mele gustative încă sărbătoresc cu o încântare pe care probabil că o s-o țin minte și peste câteva luni. Pizza cu dovlecei și boabe de fasole. Sună ciudat. E excelentă. Și mare (am făcut-o jumi-juma). Tempura de creveți. Adică, mai pe românește, creveți pane. Pe care ți-i aduc cu un sos chilli dulce, care e excelent oricum de felul lui.