Replică la articolul de pe Yogaesoteric

Bun, după cum spuneam într-un articol recent, s-a scris un articol despre mine pe Yogaesoteric, site-ul oficial al grupării MISA, condusă de Gregorian Bivolaru. Cei care mă cunosc destul de bine știu că am tendința să iau texte la bani mărunți și să încep să demonstrez ce ar merge mai bine la ele – fie că e vorba de gramatică sau logică.

Pe scurt, editoarea mea interioară e o scorpie obsesiv-compulsivă. Am tradus articolul de pe Yogaesoteric al lui Călin Gruia și mă tem că asta înseamnă că am văzut fiecare frază întortocheată rău, fiecare greșeală de tipar, fiecare argument prost, fiecare greșeală de argumentare.

Domnilor, înjurați-mă cât vreți, dar încercați să fiți competenți. În fond, ditamai site-ul, nu? Ar trebui să fiți mai profesioniști.

Cum să nu argumentezi: puțină abatere de la subiect

Hai să începem cu un mic exemplu de argumentare, scris ad hoc, ca să fie clar care va fi modul în care voi trata articolul lui Gruia de pe Yogaesoteric. Articolul va fi ceva mai complex, dar îl voi trata conform acelorași principii ca aici.

Să presupunem un grup de persoane. Doi băieți, A și B, sunt colegi de clasă și se cunosc relativ bine. Ceilalți sunt din alt mediu. Vine vorba de bacalaureat și A spune, foarte scorțos ca să fie evidente argumentele din exemplu și să le pot pune cu liniuțe:

A: Colegul B a picat examenul de bacalaureat, poate și pentru că n-a învățat și a stat prin baruri tot semestrul.

La care B răspunde, la fel de scorțos și punctual:

B: A e un răuvoitor care efectiv se chinuie să mă discrediteze! Faptul că n-aș fi învățat, pe care nu l-a demonstrat în afirmațiile de mai sus, oricum nu demonstrează absolut deloc că aș fi picat bacul! Sunt mulți care au trecut bacul fără să fi învățat, poate pe pile sau mită, ceea ce eu n-am făcut, pentru că sunt mult mai corect decât ei. Și barurile nu sunt rele, în fond toată lumea a fost într-un bar. În primul rând că n-am picatul bacul și în al doilea că media de 4 oricum nu înseamnă nimic, pentru că examenul de bacalaureat e o prostie.

De ce nu funcționează argumentele de mai sus?

A spune clar trei lucruri:
1. Colegul B a picat examenul.
2. Colegul B n-a învățat (cauză posibilă).
3. Colegul a stat prin baruri tot semestrul (cauză posibilă).

B spune următoarele:
1. Colegul A e rău intenționat.
2. Lipsa de învățătură nu duce automat la picarea examenului.
3. Unii oameni trec bacul prin metode ilicite.
4. Colegul B nu a trecut bacul prin metode ilicite.
5. Barurile nu sunt rele.
6. N-a picat bacul.
7. A picat bacul.
8. Picarea bacului este irelevantă.

Bun. Din punct de vedere logic, afirmațiile lui A sunt ori false, ori nu. Dar ca să complicăm puțin lucrurile, o să luăm problema și din punctul de vedere al realității în care totuși trăim și considerăm că B are mai multe variante de răspuns. B poate să nu se limiteze la contextul impus de A, ci poate să mute toată discuția în contextul implicit: valoarea lui B. Deci B ar putea să spună ceva de genul: poate că am picat bacul, dar nu e relevant pentru valoarea mea profesională, pentru că m-am angajat la Google, deci din punctul de vedere al performanțelor intelectuale, sunt arhisuficient.

În schimb, B se încurcă în vorbe și argumente. Majoritatea lucrurilor pe care le spune sunt irelevante ăn context. Să vedem de ce:

1. Intențiile lui A nu afectează deloc valoarea de adevăr a lucrurilor pe care le spune. Prin reducere la absurd (sau reducere la Hitler), dacă Hitler îi spune unui evreu că doi plus doi fac patru, nu înseamnă că de acum încolo trebuie să privim afirmația asta ca fiind falsă. Poate că Hitler i-o urlă în față evreului, sau poate că-l trimite în camera de gazare cu cuvintele astea. Oricum ar fi, doi plus doi continuă să facă patru. (în logica formală, eroarea e numită „argument ad hominem”)

2. Argumentul lui A nu era sub forma „dacă și numai dacă”. A își dă cu părera asupra unor cauze, deci întrebarea nu e dacă lipsa de învățătură duce neapărat la picarea unui examen, ci dacă e posibil să ducă la așa ceva. Poate fi o cauză necesară, dar nu suficientă. (B încearcă să demonstreze ca fiind falsă afirmația lui A din cauza unei erori de argumentare, respectiv un apel la probabilitate – ceea ce nu e cazul)

3. Afirmația n-are nicio legătură cu problemele expuse de A, pentru că A n-a zis că B ar fi făcut ceva ilicit.
4. Vezi 3.
Împreună, creează ceea ce în engleză se numește „red herring” (hering roșu) și care în logica formală care se împropoționează cu latină se numește „ignoratio elenchi”: aducerea de argumente menite să distragă de la problema inițială.
5. Intră tot cam aici: moralitatea sau imoralitatea barurilor e tangențială. Colegul A putea la fel de bine să spună că B făcea sport toată ziua, ideea e până la urmă tot că n-a dedicat timp studiului. E drept că barurile sună mai prost.

6., 7. B se contrazice.

8. B încearcă, vag, să mute lucrurile în alt context, dar nu aduce niciun argument în favoarea schimbării de paradigmă.

Deci, B nu argumentează corect, face un număr de erori, ceea ce înseamnă că orice încearcă el să demonstreze cam pică în 16. Și cam același lucru se întâmplă cu articolul despre mine și calomnierea MISA de pe site-ul Yogaesoteric.

Yogaesoteric și argumentarea

Întâi și întâi, pentru că vreau să mă urmăriți foarte clar, o să vă pun la dispoziție textele pe care lucrăm.
1. Articolul lui Călin Gruia de pe Yogaesoteric despre Roxana Chirilă și calomnierea școlii de yoga MISA.
2. Articolul scris de Roxana Chirilă despre conferința în Franța.
3. Conferința Roxanei Chirilă în Franța. (în engleză)

Context: Roxana Chirilă a mers în Franța unde a ținut o conferință despre MISA și apocalipsa grupării MISA. Apoi s-a întors și a scris un articol despre experiența respectivă (16 octombrie 2012) și a postat textul conferinței (20 octombrie 2012). După câteva luni, Călin Gruia a scris un articol despre eveniment (8 martie 2013), bazat pe articolul despre experiența de a ține o conferință în Franța (de pe 16 octombrie) și cu referiri la blogul Roxanei.

Începem cu titlul:

Calomniatorii şcolii noastre de yoga încearcă să discrediteze programul de salvare planetară Nu Apocalipsa (I)

În primul rând, titlul expune situația într-un mod greșit: „calomniatorii” Roxana Chirilă nu încearcă să discrediteze programul de salvara planetară Nu Apocalipsa, ci folosește acest program pentru a discredita școala de yoga. Logica e inversă.

Paragraful de început spune:

Roxana Chirilă, în vârstă de 24 de ani, de profesie traducătoare şi fostă cursantă MISA, a publicat pe blogul personal unele articole tendenţioase prin care aduce acuzaţii mincinoase şi nefondate împotriva şcolii noastre de yoga. Chirilă se ipostaziază într-o victimă a şcolii noastre de yoga fără a aduce, totuşi, nicio dovadă palpabilă la acuzaţiile neruşinate şi mincinoase pe care le face.

(Notă pe margine: Formularea e simpatică: spui că sunt de profesie fostă cursantă MISA! :P)

Văd că Gruia începe în stilul corect de a scrie un articol argumentativ: expune ipoteza pe care o va demonstra de-a lungul textului. Din păcate, nu va preciza care sunt acele articole tendențioase de pe blogul meu și va ignora faptul că am, totuși, dovezi.

Aşa cum ne-au obişnuit deja cei din grupuleţul minuscul al calomniatorilor ridicoli ai şcolii de yoga MISA, Chirilă nu se dezminte nici ea de stilul mizerabil şi fără scrupule al unor „paiaţe media” de teapa Ceciliei Tiz şi avo-căţelului Rapcea.

Conținutul efectiv al celui de-al doilea paragraf introductiv: Roxana Chirilă face parte din același grup ca Cecilia Tiz și Mihai Rapcea și are același comportament. Bun, e o ipoteză, la capitolul de logică și argumentare nu am nimic de comentat, încă.

La nivel de exprimare, înșiruirea de insulte e cam exagerată și există riscul să dea în parodie. „Grupulețul minuscul al calomniatorilor ridicoli” e o formulare care ar putea fi transformată în ceva mult mai puternic dacă autorul (și MISA în general) s-ar limita la ceva mai simplu, la obiect și usturător. Eu aș zice ceva gen „grupul de microbi cu ceva de zis”, pentru că îmi plac ironiile mai fine, în care privești pe cineva de pe muchia între insultă și glumă. Desigur, doar autorul de pe Yogaesoteric știe exact ce efect vrea să obțină în articol.

Ceea ce este însă deosebit de grav este faptul că se încearcă acum discreditarea şcolii noastre de yoga care este catalogată ca sectă deoarece a iniţiat programul de salvare planetar Nu Apocalipsa!

În primul rând, nu aia e singura cauză. Eu privesc problema sectă/non-sectă ca fiind una mai puțin albă/neagră. Aș zice că există un număr mare de trăsături care sunt insuficiente de unele singure pentru a face ca un grup să fie o sectă, dar cu care atunci când se adună împing gruparea din ce în ce mai mult în zona de sectă.

În cazul MISA, câteva trăsături de acest gen (insuficiente de unele singure):
-poziția centrală a lui Gtregorian Bivolaru, care are o putere foarte mare asupra unor cursanți care l-au acceptat ca maestru
-impunerea lentă a lui Gregorian Bivolaru ca fiind „maestrul nostru spiritual, Grieg”, de cele mai multe ori cursanților nefiindu-le prezentată posibilitatea de a avea alt maestru, din afara cursului
-respingerea oricăror idei critice la adresa cursului (vezi cazul Mihai Rapcea, „îndoielile demoniace” pe care cursanții trebuie să le respingă)
-secretele „spirituale” în care cursanții jură pe sănătatea și evoluția lor spirituală, deoarece au o notă amenințătoare prin chiar formularea lor
-controlul informațional (I): MISA are ceva de zis într-un număr mare de domenii, începând cu cel spiritual (care e domeniul ei), continuând cu fizica, medicina, arta, psihologia (care nu sunt domeniile ei). Practic orice vine din exterior poate fi filtrat prin perspectiva MISA, lucru care uneori nu e foarte indicat.
-controlul informațional (II): o serie de informații prezentate la MISA sunt modificate pentru a se potrivi cu miezul învățăturilor MISA, sau sunt alese informații cu caracter dubios care corespund credințelor cursului (Eliade a suferit transformări, ca să nu mai vorbim de cazul simpatic al „Doamnei Miracolului”, expus pe blogul lui Mihai Rapcea)
-împingerea cursanților spre conformitate. Nu foarte dur, e drept, dar presiunea de grup e prezentă în următoarele direcții: relații deschise, continență, „vitalizare”, Grieg e maestrul etc. Nu spun că oricare din astea sunt rele în sine, atenție! Spun doar că există o presiune să adopți un anumit stil de viață și că dacă nu respecți, să zicem, continența se cheamă că ceva nu-i în regulă cu tine. Ceea ce nu e ok.
-încurajarea cursanților înspre a nu gândi. „Mintea te minte”, nu?
-credința în Apocalipsă și lupta cu morile de vânt împotriva asteroizilor și cutremurelor.
-etc.

Mai sunt și altele. Ce vreau să spun e că nu îmi bazez concluzia pe un singur punct. Mă uit la imaginea în ansamblu și văd anumite trăsături care mă fac să cred că MISA asta nu e așa de pură și cuminte pe cât vrea să pară.
Ceea ce nu înseamnă că toți cei care se înscriu la cursurile de yoga trebuie neapărat să treacă prin toate. În Sf. Gheorghe, la începuturile mele la curs, lucrurile erau mult mai liniștite și cei de la curs nu încercau să se impună în vreun fel în viața mea personală. Mai târziu, când am ajuns să am mai multe cunoștințe de la curs am avut șansa minunată de a experimenta presiunea de grup care există în cercurile mai pregnant implicate în MISA. Experiența unei bunicuțe pe care o știu de la cursul din Sf. Gheorghe va fi, inevitabil, vast diferită de a mea.

Nu ne miră faptul că Chirilă s-a asociat cu Cecilia Tiz, cea care a fost de curând condamnată pentru calomnie de un tribunal din Germania.

Las jos pălăria de corector ca să precizez ceva: mă asociez cu multă lume și consider că e dreptul oricui să se asocieze cu cine vrea. Mă asociez cu calculatoriști care mă fascinează cu abilitățile lor tehnice, mă asociez cu fete care au pasiunea să se ascundă în baie ca să înregistreze variante audio la povești, mă asociez cu femei nebune și puternice care pot să tragă bocanci în gură oricui are nevoie de bocanci în gură, mă asociez cu indience din America care scriu despre viața lor în rezervații, mă asociez cu agorafobi care își împart viața între muncă și jocuri pe calculator – și mă asociez și cu Cecilia Tiz! Care nu doar că e o persoană simpatică, dar nici n-a fost condamnată.

Nu e nicio rușine să te asociezi cu Cecilia Tiz, sau cu oricine altcineva. Nu mi s-ar părea o dovadă de ipocrizie să mă asociez cu Oltea Mutulescu, să zicem, pentru că nu am pică pe orice e legat de MISA – pur și simplu spun că sistemul vostru rănește oameni.

În vara anului 2011, fosta cursantă Chirilă a participat „cot la cot” cu Cecilica într-o emisiune senzaţionalistă de bârfe mondene în care era calomniată şcoala noastră de yoga. În cadrul emisiunii respective, foştii colegi de curs ai lui Chirilă au recunoscut-o pe aceasta în spatele unei „camuflări” de prost gust, fiind oripilaţi de făţărnicia şi minciunile fantasmagorice pe care ea le debita la microfon.

Aici voi cere detalii, ca să știu foarte clar care sunt „minciunile fantasmagorice” despre care se vorbește în propoziție. Altfel, paragraful nu spune mare lucru și nu permite o găsire ușoară a materialului la care se referă pentru cei care ar fi interesați să studieze ei înșiși problema.

În principiu, când argumentați, e foarte indicat să puneți dovezile în față. Bun, să zicem că nu aveți dovezi că persoana camuflată era exact Roxana Chirilă, dar măcar să vedem și noi înregistrările sau să auzim acuzațiile, nu? Tot ce avem în față sunt opiniile voastre despre respectiva emisiune, care sunt egale cu zero din perspectiva argumentării. Așa pot și eu să spun că într-un anumit articol de pe Yogaesoteric, se face o insinuare falsă despre mine și se explică psihologia mea fără ca cineva să știe exact despre ce era vorba. Și, ce chestie, nu mi se dă numele, dar articolul există! Întâmplător, chiar există articolul ăsta pe YE, dar voi nu puteți verifica, așa că afirmația mea e aproximativ egală cu zero (și irelevantă în context).

Deşi articolele sale calomniatoare aduc grave prejudicii de imagine şcolii noastre de yoga, Chirilă nu catadicseşte să aducă nicio dovadă palpabilă asupra inepţiilor şi mizeriilor cu care împroaşcă imaginea şcolii de yoga MISA, bazându-se doar pe faptul că unii oameni pleacă mult prea uşor urechea la bârfe şi se lasă cuprinşi de îndoieli demoniace chiar dacă acuzele sunt lipsite de logică şi fundament.

Prea multă vorbăraie, prea puține dovezi concrete! Aici Gruia are nevoie de mai puține epitete și de mai multe citate și explicații, pentru că altfel afirmațiile lui nu stau în picioare. Întâmplător, argumentele aduse în favoarea opiniilor mele sunt clare în conferința pe care am ținut-o în Franța. Știu mult mai multe lucruri decât am scris acolo, dar m-am rezumat în mod intenționat la lucrurile ori demonstrabile, ori demonstrate, ori care fac parte din experiența mea personală pe care știu că o am la comun cu alți cursanți și foști cursanți.

Povestea s-a petrecut în toamna anului 2012, când fosta cursantă yoga ar fi fost invitată ca şi martoră pentru a vorbi despre MISA, care ar fi – în viziunea distorsionată şi confuză a fostei cursante Chirilă, o sectă.
Dincolo de faptul absurd (din perspectiva unei persoane înzestrate cu inteligenţă şi bun simţ) că o până de curând studentă la litere, deci fără absolut nicio pregătire în domeniul psihologiei sau sociologiei se auto proclamă expertă în secte,

Gruia spune:
1. Chirilă a fost invitată ca martoră.
2. Chirilă nu e expertă în secte.

Complet de acord cu punctul 2! Nu sunt expertă în secte. Am citit câteva lucruri în domeniu și m-am documentat destul ca să pot să mă conving că la MISA e ceva care nu e în regulă. Nu știu nimic despre istoria generală a sectelor, despre MISA în contextul românesc/european/mondial al sectelor, despre combaterea sectelor. Nu știu cum poți să consiliezi un fost membru al unei secte. Sunt enorm de multe lucruri pe care nu le știu!

Dar la fel cum nu trebuie să fiu astrofizician ca să știu că luna nu e la fel de mare ca soarele, nu trebuie să fiu expertă în secte ca să mă uit la ce au făcut alții într-o direcție și să aplic la un caz dat. Da, am teoria mea despre mănunchiul de trăsături care fac o grupare să fie mai mult sau mai puțin secte – întâmplător, mi-a fost confirmată viabilitatea ei de către un expert în secte.

Nu am cum să mă proclam expertă în secte, deci! Am ajuns la FECRIS ca martor și ca martor am vorbit, după ce am aruncat un ochi în ograda lor să văd cum discută ei și să mă adaptez paradigmei.

De altfel, este deja notorie activitatea a unor organizaţii antisecte precum FECRIS sau MIVILUDES din Franţa, care, sub faţada luptei sociale pe care ele o conduc împotriva cultelor şi sectelor, fac, de fapt, o adevărată vânătoare de vrăjitoare a secolului XXI, împotriva spiritualităţii autentice.

Călin Gruia ignoră aici niște afirmații pe care le-am făcut la finalul articolului despre experiența mea la conferința în Franța, în care explicam că francezii erau preocupați să nu încalce drepturile omului și să nu fie tirani. Cei din secte, spunea franțuzoaica care vorbea în numele grupului ei (s-ar putea să fi fost chiar MIVILUDES, dar mă tem că-i încurc pe unii cu alții) trebuie tratați bine, convinși și nu forțați. Trebuie să li se explice, nu să li se interzică.

Comentariu de editor: dacă ignori o parte relevantă din ceea ce spune cineva și denaturezi mesajul pe care-l are, se numește că te lupți cu un om de paie. Un om de paie e un inamic pe care poți să-l învingi ușor, pentru că nu are nimic coerent și clar de zis, dar omul de paie nu există cu adevărat.

Eu aș prefera să mă lupt cu cel mai coerent, puternic și abil om din MISA, nu cu persoane gen Dr Dolittle care scria pe aici și care e un adversar slab. Dacă-l învingi pe cel mai puternic, situația e clară. Dar dacă alegi ce găsești mai slab și îți porți luptele acolo, chiar trișând puțin, nu faci o impresie prea bună.

Ce spun aici e valabil și pentru citatele pe care le dă Gruia din ce am spus și pentru modul în care îmi reformulează ideile.

Având în vedere că unele secte cum ar fi Martorii lui Iehova sunt foarte ataşate de ideea de Apocalipsă, de sfârşitul lumii şi de faptul că numai membrii respectivelor grupuri vor fi salvaţi de la o moarte iminentă şi catastrofală (care va surveni pentru întreaga omenire), considerăm necesar să atragem atenţia asupra diferenţei care există între raportarea unor astfel de secte la Apocalipsă, comparativ cu viziunea şcolii de yoga MISA.

Citat chiar din articolul pe care lucrează Gruia: „E o poveste întreagă, le explic. Nu toți cei de la cursurile de yoga MISA cred în poveștile astea, dar încetul cu încetul sunt convinși de câte una din idei.” – deci n-am spus că MISA s-ar centra în jurul Apocalipsei.

Citat din conferința efectivă: „However, the apocalypse as a whole is a somewhat secondary and optional belief in the MISA system – the topics which are universally accepted and which form the MISA doctrine are usually related to sexuality, conspiracies or the personal effort made to evolve spiritually. Even so, the half-believed in apocalypse still has an influence on the mentality of yogis, who will pray and meditate against it and mention it often enough in conversation.”

Traducere: „Însă, apocalipsa în ansamblul ei e o credință oarecum secundară și opțională în sistemul MISA – subiectele care sunt universal acceptate și care formează doctrina MISA sunt de obicei conexe cu sexualitatea, conspirațiile și efortul personal de a evolua spiritual. Chiar și așa, această apocalipsă în care se crede pe jumătate are totuși o influență asupra mentalității yoghinilor, care se vor ruga și vor medita împotriva ei și o vor menționa destul de des în conversații.”

Călin Gruia se luptă din nou cu un om de paie.

O să fac rezumatul unor paragrafe de-ale lui Gruia: MISA, spune el, nu privește apocalipsa prin perspectiva fricii și nu se doresc a fi eroi, dar yoghinii cred că a ști și a nu acționa e suprema lașitate, mai ales că Fecioara Maria de la Fatima a profețit cataclisme – și yoghinii fac tehnica Nu Apocalipsa pentru binele omenirii.

Nu știu dacă există vreo denumire pentru eroarea de argumentare în care încerci să infirmi o propoziție confirmând-o. S-ar putea să nu-i fi trecut nimănui prin minte să o inventeze, dar recunosc că nu știu toată lista de erori.

Același lucru se repetă mai încolo. Gruia afirmă că înșiruiesc bazaconii când spun că la MISA se crede în extratereștri, o centură de fotoni, conspirații mondiale cu francmasoni și o epocă spirituală. Se pare că yoghinii nu cred în nimic de acest gen pentru că ei cred în Dumnezeu – iar apoi continuă să explice că toate lucrurile înșirate de mine sunt perfect adevărate și cei de la curs învață despre ele. Nu știu în ce context aș fi vorbit bazaconii în contextul dat. Poate nu i-a plăcut formularea, pentru că am folosit cuvântul „cred” în legătură cu non-Dumnezeu.

Atunci, reformulez: yoghinii au convingerea că există extratereștri, o centură de fotoni care va înghiți pământul, că francmasonii manipulează societatea și că va veni o epocă spiritulă. E mai clar?…

Oricum, mă bucur mult că Gruia le-a confirmat pe toate în parte. Acum nu mai trebuie să caut în toată arhiva de pe yogaesoteric pentru a găsi dovezi că yoghinii cred în ceea ce el numește „toată înşiruirea de bazaconii pe care ea a expus-o”. Se pare că am avut o mică eroare în ce privește centura de fotoni, care se pare că nu va omorî pe nimeni, în ciuda afirmației mele. Am fost păcălită de exprimarea dintr-un articol de pe yogaesoteric, în care se spunea: „Înainte de 2012, sufletele evoluate de pe planeta noastră vor face acest salt şi astfel vor deschide poarta ascensională şi pentru alţii care le vor urma. Unele fiinţe, care deja s-au orientat către Dumnezeu cu credinţă şi sinceritate, vor realiza Ascensiunea cu propriul lor corp fizic sublimat, în timp ce altele îşi vor părăsi acest corp fizic pentru a se regăsi într-un alt plan, cu un corp subtil mai apropiat noii frecvenţe de vibraţie.” Și profețiile nefaste de la Fatima, plus folclorul MISA m-au făcut să cred că și centura de fotoni ucide. Mea culpa, se pare că doar dă migrene și că unii vor părăsi corpul fizic… dintr-o cauză sau alta.

În final, un mic New Age

Yoghinii de la MISA în general sar ca arși când se sugerează măcar că ar avea vreo legătură cu New Age-ul, considerând că e o insultă ca o școală tradițională de yoga să fie asociată cu așa ceva.

Consider că MISA nu predă yoga tradițională – predă, cel mult, yoga tradițională printre multe alte lucruri. Iată câteva elemente care nu fac parte din yoga tradițională:
-extratereștrii
-îngerii
-Fecioara Maria
-Iisus Hristos
-de fapt, orice legat de creștinism
-spiralele
-tehnica paratrăsnetului
-Nu Apocalipsa

Nu spun că cele de mai sus sunt rele, ci că nu fac parte din yoga tradițională. La MISA se predau tot felul de lucruri care nu sunt, de fapt, yoga tradițională și unele nu sunt nici măcar yoga. Dați pe google, să zicem, „photon belt”, ca să vedeți cam ce curente contemporane mai sunt preocupate de anumite idei care sunt luate de bune pe la curs. Și căutați arhanghelii ăia din „Darul Arhanghelilor”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *