Se agită spiritele prin Ținutul Secuiesc. Iar.

Sunt acasă la mama momentan. Acum vreo 20 de minute era o zi normală, în care citeam un roman, beam niște ceai și îi răspundeam la telefon unei prietene care și-a formatat din greșeală hardul de pe laptop. Când aud niște strigăte și scandări pe afară.

Prima întrebare care mi-a trecut prin minte a fost „O fi Noua Dreaptă, protestând că Transilvania e a noastră, sau ungurii care protestează că e Ținutul Secuiesc și vor autonomie?” Răspuns: a doua. Unii unguri foarte vehemenți s-au strâns și au început să mărșăluiască prin oraș, scandând și fluturând tone de steaguri albastru-galbene. Ca ăsta:

Steag ținut secuiesc

Nu știu dacă e o coincidență, dar azi în alimentară casierița a insistat să-mi vorbească doar în ungurește. Nu știu limba – dacă e o frază ceva mai lungă, pot să bănuiesc că înseamnă „card aveți?” sau „altceva doriți?”, dar am mai pățit că am răspuns aiurea. Așa că i-am zis senină că nu știu maghiară. De obicei e ok – prima limbă pe care o folosesc cei angajați în posturi de genul tinde să fie maghiara pentru că mai toată lumea ori o are ca limbă maternă, ori o vorbește bine; dar schimbă fără probleme dacă e cazul. În fond, e vorba de economie și piață – un leu rămâne un leu și dacă vine dintr-un buzunar local, și dintr-un buzunar străin, indiferent de limba și cultura celui care-l dă.

Cine știe, poate tipa nu m-a auzit bine. În fond eram într-un context zgomotos. Dar astăzi nu m-aș mai repezi să le spun colegilor curioși de facultate că se pot descurca fără probleme oriunde în Sfântu Gheorghe. Ar avea multe șanse să se descurce ok (eu sunt din zonă și n-am murit de foame încă), dar cine știe de unde sare un nebun naționalist ca să le facă experiența neplăcută.

Cert e că o situație de genul ăsta, cu marșuri și scandat că aici etnicitatea X e stăpână, nu prea ajută. Brusc mă simt mai puțin în largul meu și mă gândesc că mai bine eram în Brașov weekendul ăsta. Sau la Cluj. Sau, de ce nu?… La Budapesta (deși nu știu ce aș căuta acolo). Pentru că nu poprul maghiar e problema mea, ci cele câteva sute de bărbați care urlă din toți bojocii. Urlă pentru Ținutul Secuiesc? România? Ponta? Băsescu? Obama? Steaua?… Treaba lor. Tot ce știu e că eu nu vreau să fiu acolo. Acum câțiva ani a trecut Noua Dreaptă prin Sfântu Gheorghe, strigând „Transilvania, pământ românesc!” Mă bucur că pe ei i-am ratat.

Și naționalismul în general mă face să mă simt stingheră. Părerea mea e că România încă mai suferă de pe urma bolii naționaliste – în sensul în care chiar ne face rău naționalismul ăsta, chiar ne rănește pentru că tot intrăm în conflicte aiurea, sau ne stresăm prea tare cu chestii care nu prea contează. Ne pasă foarte mult de românii noștri, pe care-i definim prin faptul că se trag din Traian și Decebal, sau cel puțin par s-o facă (după 2000 de ani de istorie poate avem polonezi, turci, tătari, greci și alte popoare integrate printre noi și nici nu știm). Ceilalți sunt… hmm. hah. Sunt… Păi, sunt minorități. Ceva de genu. Nu-i băgăm prea tare la „români faimoși”, că de fapt noi știm că țin cu ai lor, fie că ai lor sunt la Budapesta sau în Germania. La noi au partidele lor de unguri, sau ceva.

Nu știu dacă e atitudinea cea mai înțeleaptă. În fond, nu prea ai ce câștiga. Autonomie?… Ok. Din partea mea, să fie. Dacă ar crește nivelul de trai, bine. Singura problemă pe care aș avea-o ar fi cu limba, dar dacă româna ar fi a doua limbă oficială (ceea ce e deja aici), atunci sigur. Să vedem, poate ungurii au idei mai bune.

Dar probabil că n-ar avea. Pentru că cei care strigă cel mai tare după autonomie și care probabil că ar ajunge să conducă după ce ar obține sus-numita autonomie nu par să fie genul care să gândească detalii și strategii pe termen scurt și lung după ce o obțin. Îmi seamănă mai mult cu cei care strigau că nu trebuie omorâți maidanezii, dar nu aveau idei bune legate de cum să rezolve probleme. Doar strigau. La fel ca amicii care mărșăluiau nu demult prin fața gardului. Strigă, cer. Au planuri?… Cine știe.

În rest… ce se poate câștiga? Nu se promovează cultura națiunii/etnicității susținute cu fervoare de mărșăluitori. N-am aflat nimic despre cultura românească de la cei din Noua Dreaptă, nimic despre cultura secuiască de la secuii supărați. N-o să avem o viață mai bună după strigătele astea, n-o să avem nimic nou, n-o să fim convinși că ceilalți au ceva valoros care merită admirat. O să știm doar că tâmpiții care strigă sunt unguri, sau români, și o să ni se adâncească prejudecățile.

Nu se poate câștiga nimic, doar se simt bine câțiva care au senzația că luptă pentru poporul lor. Nu cred că-și dau seama că luptă de fapt împotriva poporului lor. Pentru că strigă, dar nu zic mai nimic.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *