Recunosc că am o prejudecată legată de unguri, dar mi se confirmă cu o acuratețe de speriat de fiecare dată când primesc un mail de la ei: ungurii scriu îngrijit. Nu știu dacă mereu, dar asta e tendința generală. Nu vreau să spun că ei scriu perfect în română, să nu mă înțelegeți greșit. Mai găsești câte un „consum un măr” (în situații complet informale, gen „scuze că nu eram atentă, consumam un măr”) și „comand un pizza”, dar convențiile universale sunt respectate cu grijă: folosesc semnele de punctuație unde trebuie și cum trebuie, pun spațiu după virgulă, trei puncte în puncte-puncte, nu folosesc excese de semne de exclamare/întrebare.

Din când în când apar prin presă tot felul de articole despre autonomie, unguri, secui, marșuri, partide, Ungaria și tot așa. Uite unul azi, în Adevărul. Despre unguri din Ungaria care agită spiritele ungurilor din România. În momentul în care un ungur dintr-un partid din Ungaria vine să organizeze proteste pe aici și să „finalizeze disputa cu autonomia”, avem o problemă. Dacă nu e de-al nostru, nu are dreptul să se bage pentru că nu e țara lui și nu e cetățean aici.

Sunt acasă la mama momentan. Acum vreo 20 de minute era o zi normală, în care citeam un roman, beam niște ceai și îi răspundeam la telefon unei prietene care și-a formatat din greșeală hardul de pe laptop. Când aud niște strigăte și scandări pe afară. Prima întrebare care mi-a trecut prin minte a fost „O fi Noua Dreaptă, protestând că Transilvania e a noastră, sau ungurii care protestează că e Ținutul Secuiesc și vor autonomie?