Undeva, pe vârful unui delușor ce privește peste apele învolburate ale Dunării, doi daci stau ascunși într-o tufă și spionează romanii care-și fac tabăra dincolo de fluviu. Bine, și-ar face-o ei, dar faimoasa disciplină romană s-a dus pe apa sâmbetei din cauza unor probleme ne-istorice care există în serie ca să aibă scenariștii pe ce să construiască acțiunea. Pentru personajul Decebal, e șansa perfectă să sădească haos. Pentru personajul Traian, e șansa perfectă să demonstreze că e mare împărat care rezolvă tot. Pentru toată lumea sunt șanse de discursuri grozave și bătăi spectaculoase. Toată lumea e fericită.

In ac_e_sta zi am termin_á_tu de studiu limb’a daca si am capetatu una diploma de Baccalariu in ac_e_sta limb’a. Am bag_á_ de s_é_ma ca tote coniecturele ce s’au facutu asupr’a limbei latinesce si a limbei dace sunt corecte: daca este dada limbei latinesce.

Un comentariu al situației politice din România făcut de o prietenă:

Am dat peste o listă a concursurilor literare de anul ăsta. Cele din România. O anumită caracteristică se repetă aproape la toate, în mod covârșitor: imposibilitatea de a da în mod real de concursurile astea.

În general cunosc două tipuri de vegetarieni: cei care nu mănâncă carne și cei care îți scot ochii cu faptul că nu mănâncă carne. Când ieși cu ei la restaurant, primii comandă discret un cașcaval pane, sau legume nu știu de care. Ceilalți îți povestesc despre cum niște animale au murit ca să te hrănească pe tine și îți putrezesc ție acum în burtă și ei n-o să facă cancer, dar tu da, iar ei o să trăiască mai mult și tu nu.

E o conspirație.

De fapt, francmasoneria ne conduce. Evreii conduc lumea. Cine nu e cu noi, e plătit de RMGC să nu fie. Sau e angajat de Securitate. Care Securitate n-a murit, ci trăiește încă sub forma SRI-ului, dar nu știu mulți. Copilul ucis de câini a fost ucis de câini de luptă. Ba, pardon, n-a fost ucis deloc, e o manevră împotriva maidanezilor. De fapt suntem sclavii sistemului, înrobiți prin televiziune și internet, spre deosebire de comunism, când eram liberi. Ne fură sufletele, pentru că tinerii nu mai sunt ortodocși practicanți. Ungurii vor Transilvania. Rușii vor România. Ne aduc la sapă de lemn și ne omoară ca să vândă pământul nostru vesticilor. Nu e deloc o coincidență că au omorât copilul cu maidanezii tocmai când erau protestele contra Roșiei Montane. Vor să ne implanteze cipuri și vaccinele creează autism. Bunicii noștri trăiau mult mai mult, chiar dacă media de viață era mult mai mică.

Să-mi explice și mie careva. Pentru că efectiv mi se pare că oamenii ăștia nu vor nimic concret. Se strâng împreună și strigă despre trecutul glorios și Eminescu, despre sufletul neamului și dragostea de țară până când în loc să zic „Sunt româncă” spun „Sunt transilvăneancă”. E drept că străinii nu știu că Noua Dreaptă a mărșăluit odată pe străzile din Sf. Gheorghe, strigând „Harghita, Covasna, pământ românesc!” (în curând vor striga, probabil, „București, capitala României!” sau „H2O, înseamnă apă!”), dar știu eu și mă ia o ușoară jenă, de parcă aș fi în preajma grupului de liceeni beți care cântă și râd la volum maxim la 3 noaptea.

Din când în când apar prin presă tot felul de articole despre autonomie, unguri, secui, marșuri, partide, Ungaria și tot așa. Uite unul azi, în Adevărul. Despre unguri din Ungaria care agită spiritele ungurilor din România.

Sunt acasă la mama momentan. Acum vreo 20 de minute era o zi normală, în care citeam un roman, beam niște ceai și îi răspundeam la telefon unei prietene care și-a formatat din greșeală hardul de pe laptop. Când aud niște strigăte și scandări pe afară.

Când m-am întors de la mare am descoperit diferența dintre CFR și Regiotrans. Nu e vorba doar de vagoane mai curate și de faptul că-ți iei bilet direct în tren. E vorba de pensionari. La CFR e plin de ei. La Regiotrans n-am zărit.