George R.R. Martin – Festinul ciorilor [Recenzie]

A Feast for Crows (A Song of Ice and Fire, #4)Festinul ciorilor de George R.R. Martin

A patra carte (în două volume în ediția cu coperți necartonate) din seria Cântec de Gheață și Foc.

O carte fascinant de plictisitoare pentru un fir narativ atât de interesant. Personajele sunt interesante. Narațiunea e complexă. Apar tot felul de transformări psihologice care sunt credibile și au forță.

Practic, cartea asta are toate elementele necesare ca să fie o carte de cinci stele (din cinci), dar e scrisă într-un stil atât de searbăd încât îți dorești să poți juca sudoku (sau World of Tanks) în timpul părților neinteresante, mai ales că unele dintre personajele mișto ale seriei au dispărut în ceață.

Partea interesantă a Cântecului de Gheață și Foc a lui Martin e că e mai faină când îți aduci aminte de ea decât când o experimentezi direct. Parcă scenele capătă o culoare deosebită, îți dai seama ce chestie se întâmpla nu știu unde, te prinzi cât de faină și complexă e toată acțiunea, te îndrăgostești de personaje – dar în amintiri. Probabil pentru că-ți aduci aminte părțile importante, le recompui și poți să fii atent la detaliile importante în loc să auzi despre cele x-sprezece blazoane adunate în fața porții.

Când citești direct reacția e mai degrabă, „zzz, ce? Cersei?… Ok, bine, cum zici tu. Bă, până la urmă războiul ăla mai e sau nu mai e? Și ăla micu de respira greu că nu mai avea nas, ăla unde e, să-l caut la cuprins? Oare de câte ori o să tot repete gagica asta că caută o fată frumoasă de treispezece ani, de viță nobilă, cu ochi albaștri și păr arămiu?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *