Chiar dacă George R.R. Martin e cunoscut mai degrabă pentru seria „Cântec de gheață și foc”, care e pe cât de populară, pe atât de clar destinată doar adulților, se pare că poate scrie și cărți pentru copii. Bine, asta nu e o surpriză pentru cei care-l urmăresc pe GRRM din vremuri de demult: „Dragonul de gheață” e o povestire publicată în 1980, cu un deceniu și jumătate înainte să publice primul volum din „Cântec…”.

Vorbeam cu cineva de curând despre podcast-uri și ICR-ul lui Dorin Lazăr și Ovidiu Eftimie. Și-mi spune tipa: „Am mai intrat și pe la Eftimie să văd ce a scris pe blog… și am văzut că vorbea de cineva.” „Pleșu?” „Nu, nu, voia să se ducă la cineva, nu la înmormântare, ci la ceva de genul, dar n-a venit lumea. Dar ce-a pățit sărmanul om care a murit? A avut un accident?

Festinul ciorilor de George R.R. Martin A patra carte (în două volume în ediția cu coperți necartonate) din seria Cântec de Gheață și Foc. O carte fascinant de plictisitoare pentru un fir narativ atât de interesant. Personajele sunt interesante. Narațiunea e complexă. Apar tot felul de transformări psihologice care sunt credibile și au forță. Practic, cartea asta are toate elementele necesare ca să fie o carte de cinci stele (din cinci), dar e scrisă într-un stil atât de searbăd încât îți dorești să poți juca sudoku (sau World of Tanks) în timpul părților neinteresante, mai ales că unele dintre personajele mișto ale seriei au dispărut în ceață.