Dragă studentule la japoneză-engleză: profesorii de japoneză

Dragă studentule care mi-ai scris pe mail nu demult ca să-ți verși oful,

Să discutăm deci și despre profesorii individuali. Te anunț de pe acum că zona asta în care îți descrii profesorii îți demonstrează răutatea gratuită, presupunerile greșite și lipsa de cercetare mai clar decât niciodată. Țin să-ți amintesc că tu ai vrut să-ți public toată poliloghia pe un blog semi-citit din românia – și, pentru că bloggerii discută, știu că ai cerut și de altundeva același lucru. Mare greșeală.

Dar să continuăm.

Ruxandra Raianu mi-a fost și mie profesoară. Nu este „șefa” catedrei, decât dacă au uitat cei de la UniBuc să anunțe pe site vreo schimbare absolut neașteptată. Coordonatoarea departamentului este Anca Focșeneanu – apropo, Focșeneanu are gradul de profesor, Raianu fiind doar lector (sau conferențiar, site-ul UniBuc nu se poate hotărî). Vezi tu, chiar dacă o persoană predă la facultate și poate fi cunoscută informal ca „profa de”, gradele universitare contează.

Iată gradele universitare în ordine:

  • preparator (cred că ăsta s-a desființat, dar exista mai demult și majoritatea celor care-ți predau au fost odată preparatori)
  • asistent
  • lector
  • conferențiar
  • profesor

Cu alte cuvinte, Focșeneanu e mai mare în grad și, probabil, mai șefă și ca atribuții. Raianu poate că se impune mai puternic în fața voastră, a studenților, dar aia e altă poveste.

Spui de Raianu că e „nepregătită profesional”. De unde știi? Vorbești japoneza fluent? O poți verifica? Eu nu. Părea să fie stăpână pe limbă și materie. Poate te gândești că e haotică în predare, ceea ce e adevărat – dar nu e nepregătită. Într-adevăr, reiese din anumite lucruri că nu ar fi făcut extrem de multă cercetare, dar nu sunt sigură că știai acum câteva zile că profesorii cercetează ceva. Ai zis că a greșit o lecție – greșeli face oricine, inclusiv experții, lucru pe care l-a exprimat prin proverbul japonez „Saru mo ki kara ochiru”, „Și maimuțele cad din copaci”.

Apropo de greșeli. Te deranjează faptul că Raianu a făcut Politehnica între 1986-1991 – spui că a pierdut 7 ani acolo. În primul rând, sunt 5 ani școlari – 86-87, 87-88, 88-89, 89-90, 90-91. Scăderea se predă în clasele primare, dar se pare că și studenții o mai greșesc. În plus, cred că 5 ani se făceau la Politehnică pe vremuri, deci Raianu a terminat în grafic.

Tu te uiți de sus la ea că și-a permis să devină inginer înainte să învețe limbi străine, eu aș spune că nu e un lucru rușinos. Eu respect inginerii – tu ai ceva cu ei? E drept, Raianu nu pare să-și fi practicat meseria și e clar că s-a reprofilat, ok. A avut nebunie pentru germană și japoneză – e ok.

Și de Focșeneanu te iei din motive similare: cum și-a permis să facă franceză-română înainte de japoneză? Apropo, tu spui că a făcut franceză-română înainte să se apuce de japoneză, pentru că ai toată capacitatea de cercetare a unei lingurițe rupte. Dacă te uiți în CV-ul de pe site-ul UniBuc, vezi că a fost la licență la franceză-română în 1990-1994 și la japoneză-franceză în 1991-1996. Le-a făcut în mare parte în paralel. Iar dacă te întrebi de ce i-a luat 4 ani să facă prima facultate, e pentru că atât de mult dura atunci. Dacă te întrebi de ce i-a luat 5 ani să termine japoneza, e pentru că un an a fost plecată cu bursă în Japonia în 1994-1995.

Zici așa de Focșeneanu. „Cu volum publicat în domeniul istoriei japonezilor, pe care veţi fi obligaţi să-l copiaţi măcar, fiindcă va trebui să rezumaţi nişte capitole din cartea ei pentru a primi nota finală […] Nu are nici  măcar cursul redactat complet într-un document, ca să-l imprimezi, ce bătaie de joc!”

Studentule, tu faci mișto de noi? Tu crezi că profesorii îți datorează un curs complet redactat pe care să-l tragi la imprimantă? Are un volum publicat pe care-l folosește ca să predea cursul de istorie, iar tu te plângi că nu poți să printezi materialele de curs? Am o idee: folosește volumul pe post de manual. Zic și eu. Îl cumperi cu 34 de lei, o sumă mult mai mică decât 50 de dolari, cât costă alte cărți de specialitate, și ai din ce învăța. Singura lui problemă e că e scris extrem de sec (l-am răsfoit și eu) și probabil conține mai multe informații decât sunt strict necesare.

Spui de Raianu: „iar pe semestrul doi a formulat subiectele de examen în mare parte pe baza materiei din semestrul I. Motivul? Ca numai studenţii corupţi să împuşte notele mari…” Stai să văd dacă înțeleg: studenții corupți sunt cei care învață materia din urmă, iar voi, studenții cei buni la învățătură, luați note mici pentru că nu știți ce-ați făcut semestrul trecut? Bakana gakusei.

Dar mai mult, îi aduci acuzații destul de grave. Spui că „a cerut pe ocolite şpagă” – ce-a zis? Pentru că eu nu te cred. Poate, cel mult, o fi făcut vreo glumă pe care ai interpretat-o tu greșit. Dacă ar cere cu adevărat șpagă, s-ar ști în departament.

Raianu nu a fost și nu este profesoara mea favorită (nici de departe), dar mă forțezi să-i iau apărarea, mai ales în anumite privințe.

Spui că ar fi intrat în sistemul universitar pentru că mama ei ar fi fost secretara decanului de la bun început. Dai niște link-uri acolo, dar nu le pot accesa pentru că ți-am deparazitat documentul ca să mă asigur că nu e cu viruși. Bănuiesc că te referi la așa ceva. Discutăm imediat și de scandalul respectiv, dar țin să-ți spun că scrie că mama Ruxandrei Raianu a devenit secretara decanului când a ajuns Liviu Franga în funcția de decan – în 2012. Or, Raianu predă din 2002 în facultate. E o mică mare diferență de timp. Ție, studentule, ți-ar preda oricum în momentul de față, indiferent ce s-a întâmplat în 2015.

Dacă citești articolul legat de scandal, o să vezi că problema ar fi că Raianu nu ar merita titlul de conferențiar pentru că nu întrunește condițiile de publicare.  Acuma, nu știu care e povestea acolo și nu prea sună bine. Sună, de fapt, a genul de mișmaș care face universitățile de pe la noi să aibă o reputație proastă. Ceea ce e rău, dar nu la nivelul pe care-l sugerezi tu.

Dacă are cineva detalii legate de subiect, aș fi interesată să le aud.

Dincolo de acuzațiile de corupție, menționezi niște lucruri pentru care îmi pierd respectul și față de tine, studentule. Dacă facultatea ar fi cu adevărat pe atât de rea pe cât o descri, ai merita-o din plin.

Pe Hiroaki Chijiwa nu-l știu, dar îl descrii ca fiind, „cocoşat, pitic, cu dinţii strâmbi, cu râsul ca un nechezat ascuţit. Nedezvoltat mintal”. Te iei de două tinere că dau meditații la japoneză în timp ce predau la universitate și de una zici că e proastă. În rest, la Mariana Gheorghe chiar văd că te plângi din motive concrete, chiar dacă iar ești superior și arogant când o numești „o păpuşică de bibelou care îşi părăseşte cutiuţa muzicală”. Numai când citesc fraza asta și simt că vreau să-ți trag o palmă.

„Păpușică”, zău?
„Păpușică”, zău?

Nu se vorbește așa despre alți oameni – indiferent dacă sunt profesori universitari sau femei de serviciu. Nu faci mișto de felul în care arată ceilalți, nu faci mișto de defectele lor fizice. Nu faci comparații de grădiniță menite să atace personal oamenii. Nu pot să-ți spun cât mă agasează cei ca tine, care se trag de șireturi cu oricine fără o provocare directă în prealabil.

Nu e vorba nici măcar de a avea respect pentru profesorii tăi, ci de a te purta cu alți oameni cu un respect general. Atacă-le acțiunile, dacă vrei, dar nu fizicul. Atacă-le manifestările negative, rezultatele slabe, atitudinile proaste, dacă trebuie. Dar nu te băga în sufletul lor, nu-i lua de sus. Nu e vorba nici măcar de ei aici, ci de tine și de decența ta ca ființă umană.

Poate că Bucureștiul și facultatea ți se par atât de inculte și agresive pentru că tu însuți alungi oamenii educați, care au șapte ani de acasă și care nu prea înghit un astfel de comportament. N-o să-ți spun teoria aia New Age-istă, că vezi în lume ceea ce ești tu, dar o să-ți spun asta: dacă aceasta e manifestarea ta de zi cu zi, persoanele educate pe care le cunosc ar pleca relativ repede din preajma ta.

Sper că doar ai avut o scăpate ciudată aici, pentru că altfel situația e cam tristă.

În sfârșit, am citit și fragmentul ăsta:

 Vă va obliga să citiţi trei cărţi, una despre o oaie care ispiteşte şi posedează (ştiţi, nu, că diavolul este simbolizat printr-un…ţap?), alta îmbâcsită la propriu cu perversiuni de care mi-e ruşine să vorbesc (Blocul Iacubian) şi o alta despre uciderea pruncilor în China, urmărind parcă să ne spele pe creier, să ne pervertească.

Mi-am dat seama de aici, și din alte comentarii, că ești creștin practicant și prins puternic în practica lui. Deși agnostică, m-a interesat totuși subiectul religiei. Am câteva sfaturi pentru tine. În primul rând, ai face bine să lași prejudecățile deoparte, pentru că la filologie discutăm despre toate și niciunele nu ne sunt străine.

În al doilea rând, secția de japoneză e destul de mică și nu toți studenții fac și engleză – tot ce-ar trebui să fac ar fi să caut studenții la japoneză-engleză veniți din provincie care au tendințe religioase și sunt în grupele cărora le predau profesorii de engleză pe care-i numești. Sunteți păsări rare. Dacă un profesor își bate puțin capul, își poate da seama cine ești. De-asta spun, e mai bine să gândești și să-ți asumi decât să trimiți chestii anonime.

Iar în al treilea rând, în epistola lui Iisus Hristos către Bucureșteni spune așa, „Antipatici sunt cei ce judecă viii și morții, căci ei vor să joace rolul lui Dumnezeu în lume și sunt siguri că Domnul e cu ei. Dar Domnul nu-i bagă în seamă, deci sunt țâfnoși degeaba și doar îi enervează pe cei din jur. Amin.”

Din seria asta de articole:

—————

Textul original:

Prima dintre personajele comediei este Raianu Ruxandra, „șefa” catedrei de japoneză, o doamnă disproporționată, dură (este aici o schemă psihologică, imediat), coruptă, nepregătită profesional…ce mai…se încadrează perfect în liniile generale pe care le-am trasat mai sus profesorului universitar. Înainte de a justifica epitetele atribuite doamnei, vă invit să cunoaștem câteva ceva din trecutul său, cercetându-i CV-ul. Între 1986 și 1991, Ruxandra învață electronică aplicată la Facultatea de Electronică și Telecomunicații, scurgându-i-se astfel șapte ani din viață, după ce mai pierde alți doi ani pe la Institutul Schiller-Haus. La numai douăzeci și cinci de ani, Raianu avea să fie proaspăt bobocel la FLLS, secția de japoneză. Vă mai amintiți când pomeneam de ratați? Ce radicală schimbare de profil! Care să fie cauza? Oare pe atunci să fi devenit mama ei secretara decanului?

Conform unor surse publice, cea în discuție ar fi obținut fraudulos catedra de japoneză, bazându-se pe legătura dintre decan și mama sa, care îi era la momentul respectiv secretară. Nu intru în detalii, dacă sunteți interesați, puteți citi mai multe aici și aici. Exemplu elocvent de corupție, așa cum ziceam, nu numai în cazul unor indivizi, ci la nivelul întregii instituții!

Dar poate Ruxandra reușește să diminueze din neajunsurile trecutului prin niște calități personale, precum inteligența, necesară în domeniul său, carisma, răbdarea, pregătirea profesională…încă de la prima întâlnire cu Ruxandra, de v-a înzestrat Dumnezeu cu darul observației, veți fi dezamăgiți! Nu numai că nu prezintă niciuna dintre calitățile enumerate anterior, dar este și foarte arogantă. Comportamentul pe care îl manifestă în relațiile cu studenții poate fi catalogat, drept vă spun, agresiune psihică: se situează pe o poziție de entitate intangibilă și infailibilă, de unde își permite să ne trateze ca un comandant ce ocupă teritorii străine. La orele ei vă veți simți sub dominație străină, cea mai potrivită expresie! Schema psihologică
este următoarea: deținând nefondat postul de profesor universitar, deci neîndeplinind condițiile pregătirii profesionale, încearcă să mascheze neajunsul, maltratându-și studenții. Înlocuiește autoritatea acceptată cu autoritatea impusă brutal!

Ruxandra nu-şi învaţă lecţiile pe care trebuie să le predea, citeşte de pe foi…odată a greşit o lecţie întreagă, motivându-şi eroare prin zicala `şi maimuţelele cad din copaci`…şi maimuţelele, doamnă…! A cerut pe ocolite şpagă, iar pe semestrul doi a formulat subiectele de examen în mare parte pe baza materiei din semestrul I. Motivul? Ca numai studenţii corupţi să împuşte notele mari…nu ca cei care, în cazul că învaţă informaţie singuri și în plus, să obţină notele pe care le merită! Dacă vă va întreba ceva, va încerca să vă pună alte întrebări pentru a vă bloca…iarăşi agresiune psihică…

Următorul pe lista de personaje a comediei este niponul Hiroaki Chijiwa: lasă impresia unui copil peste care timpul ar fi trecut, uitând să-l poarte în braţele sale nepăsătoare şi pe Chiji…in jur de 30 de ani, cocoşat, pitic, cu dinţii strâmbi, cu râsul ca un nechezat ascuţit. Nedezvoltat mintal, sau cel puţin aşa vrea să pară, domnul cu pricina ne-a spus de la bun început că el nu ne va învăţa japoneză și, mai târziu, că sunt destule cărţi…vă daţi seama ce caricatură de om! Adică vin studenţii să înveţe ce? Să relaţioneze? Să deseneze, să-şi lipească foicele pe frunte, să se joace, cum am făcut noi de atâtea ori?! Să filmeze prin oraş, să creeze filmuleţe pe calculator, când au atâta de învăţat?! Cu toate acestea, nu puteţi să vă revoltaţi. Veţi fi puţini cei care veţi conştientiza starea de fapt aberantă, ceilalţi fiind laşi, cumpăraţi sau proşti! Evitaţi clădirea de pe str. Pitar Moş!
Anca Focşeneanu este o doamnă simpatică, minionă dar…conform CV-ului, amintindu-ne de cazul colegei Ruxandra, pierde patru ani la FLLS, secţia franceză-română, ca abia apoi să urmeze cursurile secţiei de japoneză. Este curios chiar dacă imediat după terminarea liceului s-a înscris la facultate, ceea ce mă îndoiesc, de vreme ce nu precizează anii de învăţământ preuniversitar. Cu volum publicat în domeniul istoriei japonezilor, pe care veţi fi obligaţi să-l copiaţi măcar, fiindcă va trebui să rezumaţi nişte capitole din cartea ei pentru a primi nota finală (ce schemă!), doamna simpatică va avea nevoie de proiectorul salvator la fiecare oră de curs, neputând să-ţi predea în anul I fără a-şi citi lecţiile plictisitoare de pe ecran. Nu are nici măcar cursul redactat complet într-un document, ca să-l imprimezi, ce bătaie de joc! În anul II predă Curs Practic, iar în III, gramatică.

Precum o păpuşică de bibelou care îşi părăseşte cutiuţa muzicală, doamna Marina Gheorghe se înscrie şi dumneaei în peisajul dezolant al secţiei: nu poate preda fără ajutorul cursului, care are câteva zeci de pagini cu informaţii parcă aşternute la nimereală, fără un fir conducător, când predă se pierde în detalii, dar nu e capabilă să scrie lecţiile unitar, astfel încât să ne formăm o ideea despre ceea ce citim în cursul ei, o imagine de ansamblu. La examen, în ciuda materiei stufuoase pe care a trebuit să o învăţ în semestrul al doilea al primului an, ni s-a cerut să delimităm nişte epoci (!), să
explicităm nişte termeni şi –atenţie!– să comentăm pe marginea unui fragment, care nu avea nicio legătură cu istoria (autorul lăuda calităţile japonezilor), urmând ca ea să-şi dea seama dacă am învăţat sau nu! Ca să vedeţi în ce stadiu a ajuns învăţământul!!! Să vă mai pun că respectivul subiect era notat cu trei puncte, fiind cel mai punctat dintre toate subiectele examenului? Predă istorie japoneză, literatură japoneză, dar şi teorie literară în semestrul II al primului an, curs ce lasă impresia unui mozaic, colaj de informaţii. Vă va obliga să citiţi trei cărţi, una despre o oaie care ispiteşte şi posedează (ştiţi, nu, că diavolul este simbolizat printr-un…ţap?), alta îmbâcsită la propriu cu perversiuni de care mi-e ruşine să vorbesc (Blocul Iacubian) şi o alta despre uciderea pruncilor în China, urmărind parcă să ne spele pe creier, să ne pervertească.

Celelalte două profesoare tinere, una blondă şi cealaltă brunetă, sunt cocoţate pe sit de meditaţii, cerând una 80 de ron (Andone Oana), cealaltă 100 de ron (Bunescu Crina). Predarea e ca la grădiniţă, răspundem/citim pe rând. Cea blondă e atât de puţin dotată intelectual încât îi vine greu să se şi exprime, nu prea ştie ideograme etc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *