Editura Minerva publică cărți incomplete

Când încercam să mă prind ce citeau românii pe la 1800, mi s-a pus pata că vreau să citesc „Țiganiada” de Ion Budai-Deleanu, care e prima epopee în limba română și promitea să fie amuzantă.

E disponibilă pe Wikisource, dar am vrut să cumpăr varianta fizică. Și-așa mi-e greu să citesc poezie într-o română învechită, am zis să nu cresc inutil dificultatea. Zis și făcut: am luat un volum de la Editura Minerva, scrie frumos pe el „Cărți de patrimoniu”, am văzut că are note de subsol care lămuresc cuvintele arhaice. Superb. Excelent. Bravo. Grozav.

Iată prima copertă:

Iată a doua copertă:

Studiați-le pe îndelete și spuneți-mi: vedeți ceva neobișnuit acolo? Pentru că eu, una, n-am văzut. Dar poate vedeți ceva ciudat la descrierea de pe site-ul lor?

Tiganiada este o capodopera literara a iluminismului romanesc, una dintre cele mai celebre epopei din literatura romana, in care este prezentata lupta pentru apararea libertatii si fiintei nationale sub forma criticii necrutatoare a randuielilor feudale, a tarelor aristocratiei si ale clerului, a despotismului si nedreptatilor sociale. Închide

În afară de acel „Închide” de la final care arată că omul care se ocupă de site a fost excesiv de neglijent când a dat copy-paste, nu e nimic aici foarte ciudat.

Lipsește jumătate de carte. Nu, stați. N-am spus-o suficient de subliniat. Lipsește jumătate de carte. Stați, tot nu e clară revolta mea.

LIPSEȘTE JUMĂTATE DE CARTE. 

„Țiganiada” e împărțită în 12 cântece, din care lipsesc II, III, V, VII, VIII și XI.

Am terminat Cântecul I și am ajuns la această mirifică pagină 49:

Și pagina următoare, 50:

Am stat și m-am uitat, încercând să mă prind dacă a făcut Budai-Deleanu o alegere stilistică ciudată. După care am intrat pe Wikisource ca să văd că acolo există un Cântec II și un Cântec III.

M-am uitat prin toată cartea și am văzut că jumătate din ea e rezumată. Nu e anunțat absolut nicăieri că asta e o versiune prescurtată și incompletă. E o nesimțire de-mi stă mintea-n loc. „Cărți de patrimoniu”, să-mi bag picioarele. „Bibliografie școlară recomandată pentru gimnaziu și liceu”, cică.

Când mai aud pe cineva că spune „tinerii nu citesc”, îl trimit la Editura Minerva, să vadă de ce nu citesc. Pentru că li se dă doar câte  o jumătate de carte, de-aia.

Nu înțeleg de ce sunt atât de măgari Editura Minerva. Puteau să spună „Ediție incompletă” și înțelegeam situația. Dar nu. Nicăieri nu e informația, nici pe coperta I, care ne anunță că e o carte de patrimoniu, nici pe coperta a IV-a care ne anunță de opiniile de doi lei ale lui Densușianu și Călinescu. Faptul că textul e incomplet e irelevant pentru orice copertă și pentru site. Ar trebui să te uiți la cuprins ca să vezi cât de scurte sunt unele cântece ca să te prinzi că ceva e în neregulă – sau să deschizi aleatoriu cartea la un „cântec” care e doar rezumat.

Alo, redactor Iuliana Voicu, n-ai văzut că lipsește jumătate de carte? Alo, corector Eugenia Oprea, n-ai văzut nici tu? DTP Carmen Diana Mateescu, ți-a scăpat și ție? Nu putea nimeni să-i spună Cristinei Dumitrescu, care a făcut coperta, să scrie pe ea că e incompletă?

Sau asta e politica Editurii Minerva? E o treabă pe care o fac în general unele edituri românești? Ce se întâmplă? De ce vă bateți joc?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.