Nu există absolut niciun motiv ca o bandă desenată românească să nu fie mai bună decât multe, multe benzi desenate americane.

Dacă vreți să citiți o carte de poezie românească anul ăsta… Și cu asta am redus cu 99% numărul cititorilor.

A fost o perioadă din copilăria mea când dădeam de Snoopy peste tot – jucărele, tricouri, tot.

Mackenzi Lee nu e cunoscută pentru acuratețea istorică de care dă dovadă în ce scrie, dar „Ghidul de vicii și virtuți pentru gentlemeni” e o carte YA distractivă, publicată prima oară în engleză în 2017 și tradusă și la noi după ce a devenit un succes internațional.

Chiar dacă am povestit într-o serie de trei articole cât de mult mi-a plăcut cartea asta și sunt de acord cu faptul că e o capodoperă a literaturii universale, parcă tot n-aș fi scris chestia asta pe coperta ei.

Trăim într-o lume în care fanii devin din ce în ce mai vizibili – evenimentele precum Comic Con au intrat deja în mainstream, se știe că „50 Shades” s-a născut ca poveste bazată pe „Twilight” și francizele mari încearcă să facă cât mai mult _hype _ca să aibă priză la fani.

Dacă e să cumpărați o carte de copii pe care s-o citiți și voi, „Domnișoara Goth și fantoma șoricelului” e una dintre cele mai bune recomandări pe care vi le pot face.

Seria asta de postări e „Cartea de azi”, nu „Cărți care mi-au plăcut”, așa că azi vă voi povesti despre una dintre cele mai triste experiențe pe care le-am avut în materie de citit.

Hei, știți ce chestii culturale se mai întâmplă prin țară?…

„Lolita, lumină a vieţii mele, văpaie a viscerelor mele. Supliciul meu, suflet al meu.