Nu mi-e foarte clar de ce pe spatele cărții lui John Fowles, „Iubita locotenentului francez” scrie că e o emoționantă poveste de iubire, despre frumusețea vieții și libertatea de a alege. Cineva aici se înșală amarnic – ori eu, ori persoana care a scris textul de pe copertă. Sau poate n-am citit același lucru.

Nu mai am dispoziția să recomand cărți SF faimoase, așa că azi vă prezint „Bend Around the Wind”, de Scyllaya, al cărei nume îl dau cu copy-paste pentru că nu pot să-l rețin nicicum.

Pentru că sâmbăta recomand cărți mai ciudate și săptămâna asta a avut o temă SF, mi-am dat seama de un lucru: am citit în general ce era mai faimos în cadrul genului, fără să aung să descopăr ce era mai dubios.

Nu prea poți să nu fii intrigat de un roman care începe cu personajul principal, un tip care tocmai împlinește 75 de ani, care se duce la mormântul soției înainte de a se înrola în armată alături de tot felul de oameni aflați mai degrabă la finalul vieții decât la începutul ei.

Avem o săptămână SF? Așa pare. Și pentru că e joi, va fi SF clasic.

„Seamănă cu Douglas Adams” cred că e chestia pe care am auzit-o cel mai des în ultimele zile (și ca afirmație, și ca întrebare), așa că a sosit și momentul „Ghidului autostopistului galactic”.

Discutam de curând cu un prieten despre faptul că, pentru un om de știință, Asimov dă foarte puține detalii despre modul în care funcționează tehnologia viitorului. Sau poate că, tocmai pentru că era atât de bine pregătit, își știa limitările.

Se dă un dispozitiv făcut dintr-un cartof. Îl folosești. Și aterizezi pe un Pământ paralel. Iar dacă îl folosești iar, ajungi pe un alt Pământ paralel. Și dacă îl folosești a treia oară, ajungi pe al treilea Pământ paralel. Și tot așa.

Săptămâna asta am recomandat mai mult cărți fantasy care au avut și continuă să aibă un impact în genurile lor. Unele sunt mai cunoscute pe la noi, altele nu. Închei săptămâna recomandând seria mea favorită de benzi desenate, care e și foarte influentă, foarte cunoscută: „The Sandman”, de Neil Gaiman.

Angela Carter e o scriitoare destul de ciudată – uneori reinterpretează basme, alteori scrie un fel de realism magic straniu. În „Magazinul magic de jucării”, totul e straniu.