Se dă un dispozitiv făcut dintr-un cartof. Îl folosești. Și aterizezi pe un Pământ paralel. Iar dacă îl folosești iar, ajungi pe un alt Pământ paralel. Și dacă îl folosești a treia oară, ajungi pe al treilea Pământ paralel. Și tot așa.

Pe celelalte Pământuri nu există omenire, dar altfel lucrurile seamănă mai mult sau mai puțin cu ce este sau ar fi putut fi la noi. Uneori geografia e diferită, alteori plantele și animalele nu prea seamănă cu ale noastre. Totul e sălbatic, nou și neexplorat.

Personajul principal pleacă într-o călătorie de explorare de-a lungul lumilor paralele, împreună cu un mecanic de motociclete tibetan reîncarnat într-un super-calculator – în „Pământul lung” nu există un fir narativ, dar există foarte multă explorare și o grămadă de idei. E o călătorie mai mult decât o poveste, dar e o călătorie interesantă prin multe istorii posibile prin care nu a trecut lumea noastră.

E singura carte de SF scrisă de Terry Pratchett pe care am citit-o (de Stephen Baxter nu țin minte să fi citit altceva) și, deși nu e cea mai bună carte a lui sau cel mai bun roman SF din toate timpurile, e mișto și memorabilă. Aștept și următorul volum în română din seria asta, pentru că au trecut aproape doi ani de când au scos cei de la Nemira „Pământul lung”.

Cartea poate fi cumpărată de pe site-ul Nemira, eMag sau Libris. În engleză e disponibilă cu livrare gratuită pe Book Depository sau în format digital pe Amazon.

---

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.