Că tot a fost triada sărbătorilor feminine, s-au revărsat de pretutindeni cugetări despre femei. Am aflat de la CTP că femeile nu gândesc, dar sunt aproape de Dumnezeu. Am aflat de la alții că femeile sunt sublime zeițe de adorat, nu de înțeles. Am aflat că femeia e femeie la 40 de ani, dacă nu cumva e femeie în altă perioadă a vieții. Și unii spun că bărbatul e ca un ciorap de 2 lei, iar femeia… femeia e ca o traducere de 3 lei/pagină și de-aia cele două sexe sunt condamnate la neînțelegere (sau oricum, comparația era pe-aproape).

Am ieșit azi pe Republicii, în căutarea unui loc unde să bag încă o rundă de editări la Flight from Hell, să-mi public odată romanul ca să pot trece la altceva (de exemplu, la continuarea lui; sau la diverse povestiri în diverse stadii de terminare). Mi-am găsit și eu ziua: buluc de lume pe străzi, buluc de lume în cafenele, până și la Koffeol unde doar prăjiturile sunt la preț, că restul e la suprapreț, e arhiplin. N-ai unde să arunci un ac, darămite să ocupi o masă.

E timpul pentru un studiu aprofundat al discuțiilor despre problema religiei în școli.

1 martie, 8 martie și alte sărbători de femei: tot văd femei și feminitate peste tot, așa că până nu uit…

Vine un moment în viața internauților în care-și dau seama că 90% din site-urile peste care dau sunt ori absolut penibile, ori nu-i interesează. Și atunci vine întrebarea: „Ce mai citești?” Seamănă cu cea pe care o poate pune lumea apropo de cărți, doar că asta are mai mult jind în voce.

M-au apucat nostalgiile zilele astea și am început să-mi revizitez favoritele copilăriei. Matilda, filmul, deși tot vreau să citesc și cartea de Roald Dahl. Marry Poppins, cărțile, că filmul nu mi-a plăcut. Și mai caut diverse, să le dau mai departe celor care cumva și-au ratat copilăria.

Când eram în gimnaziu aveam o dirigă care era și profă de engleză, și profă de franceză. În clasa a cincea părinții cam optau pentru germană ca limba a doua, dar diriga a reușit să le povestească despre toate frumusețile lumii și despre cum a doua limbă era obligatorie doar dintr-a șasea și despre cum ar fi fain să facem barem un an de franceză, că după putem să ne mutăm pe germană.

Am făcut drumul Sf. Gheorghe-Brașov ca o navetistă zilele astea, alergând unde părea că trebuie să fiu mai tare. Am prins o conductă spartă la intrarea în Brașov – la podul peste calea ferată, de țâșnea șuvoiul de apă în sus 20 de metri. A mai remarcat cineva chestia asta?… Pe net n-am găsit nimic și încep să mă întreb dacă doar mi-am imaginat.

E un personaj în League of Legends (un joc pe care-l joc destul de des) care rupe tot ce mișcă, o asasină necruțătoare căreia doar puțini aleși îi pot face față și doar dacă au 10 straturi de armuri pe ei sau sunt brusc invincibili timp de vreo trei secunde, cât timp i-ar lua tipei să termine unii dintre cei mai duri dușmani.

Sunt pe Facebook în vreo două grupuri mai mari și mai vorbărețe de traducători – unul de traducători români, unul de traducători străini. Grupul de români e în principiu axat pe muncă, legislație, întrebări punctuale și întrebări gen „cum traduci x?” Grupul de străini e pentru stat la o șuetă, discutat oferte de muncă, relaxat și vorbit despre principii.