Scrisoarea unei profesoare de română, Carmen Stoica, după evaluarea națională a ajuns virală. Pentru că tipa are dreptate. Dar nu vreau să vorbesc de toată scrisoarea, doar de o mică părticică din ea:

Cică în Cluj există unii care au o moară și autorizații să macine grâu și să facă pâine. Și cum măcinau ei grâu și făceau pâine, s-au trezit cu Poliția peste cap, venită în inspecție. Cum-necum, a apărut o problemă: oamenii n-aveau facturi pe făină! Și aveau o grămadă de făină, nu un pumn-două.

Din când în când, mânați de febra exotismului, a noului, a mirajului culturii maselor, diverși oameni se trezesc discutând despre chestii nemaiauzite – fără să-și dea seama că ajung să afle de ele mult după ce restul lumii a studiat fenomenul, l-a înțeles și acum îl știe, barem din auzite.

Pentru pasionații de astrologie există o chestie interesantă pe care o puteți încerca: să puneți mâna pe cărți/articole despre astrologie, să vă documentați care sunt aspectele fiecărei zodii și fiecărei planete, să înțelegeți modul în care chestiile astea funcționează împreună… și pe urmă să luați prietenii apropiați și să le propuneți să le recompuneți astrograma natală, după descrieri. Eventual să le știți zodia de bază, ca să aveți pe ce construi.

M-am pus pe studiat ce înseamnă bloguiala. Din adâncurile profunde ale ființei mele m-am chinuit să caut acel ceva, acel filon extraordinar care te face dintr-un simplu deținător de blog un blogger, un cineva care are jdemii de vizitatori și click-uri, care e pe buzele tuturor celor care îl citesc, care are prieteni și dușmani pe net (mai mulți ca mine) și reclame pe blog care funcționează (mai mult ca ale mele).

Niște chestii pe care le-am auzit recent, sau mai puțin recent și care mă fac să mă întreb cât de mare e prostia umană. Sunt oameni care nu par să vadă mai departe de clipa asta, sau care impun tot felul de regimuri tembele împotriva proverbialului drob de sare.

Dorin Lazăr a publicat azi un articol numit Păreri, nu reacții. Pe scurt, e greu să obții pe netul românesc păreri. Bagi un text, bagi o poză, faci ceva pe un grup dedicat genului de artă/activitate în care tocmai ai activat, ceri critică și primești „Mișto!” și „Foarte fain!” înapoi. Chiar dacă apelezi la cercuri de oameni care cică ar fi în temă.

Când dau peste o carte care mi se pare mai interesantă, pe care mă chinui mai mult s-o citesc sau la care vreau să comentez, de obicei îi fac o recenzie aici. Dar de anul ăsta țin evidența tuturor cărților citite pe Goodreads. Aici e contul meu. Aici e lista efectivă de cărți. Am mai adăugat și cărți din urmă la un moment dat, dar ce e pre-2014 e bifat la nimereală, pe principiul „am citit-o și pe asta, am citit-o și pe asta”. Fără metodă, fără ordine.

Din când în când apare câte un tip la orizont cu o poveste sfâșietoare. E refuzat de femeie după femeie, e friendzone-uit cu nonșalanță: tipele vor vagabonzi, băieți răi, tipi cu bani, fraieri, bărbați neadevărați, brute sau artiști. Femeile nu-l vor pe el pentru că e un băiat bun, un băiat drăguț, un băiat de treabă. Sau e un bărbat adevărat, un bărbat alfa, dar nu mai e apreciat în lumea de azi în care non-masculii cuceresc inimă de fraieră după inimă de fraieră.

În această dimineață am câteva ziceri înțelepte pentru voi, că mi s-a umplut feed-ul pe Facebook cu chestii de-astea și am înțeles că prind la public.