Acum ceva timp discutam cu un blogger care-mi spunea că o să am un trafic decent pe blog din cauza simplului fapt că sunt femeie – o chestie pe care el a denumit-o „chick bonus” (de la englezescul „chick” = gagică, evident, chiar dacă e tradus cu „puicuță” pe la noi din cauza faptul că chick mai înseamnă și pui de găină – dar n-are aceeași conotație).
M-am uitat și eu la deja faimoasele înregistrări cu Ponta, Petrescu și Băsescu discutând CAS-ul.
Când am nevoie de suport moral de obicei sun un prieten – și la fel am făcut și de data asta.
Mai demult, când citeam Între Orient și Occident, de Neagu Djuvara (v-aș da pagina, dar o am în ediție digitală), am dat peste pasajul ăsta descriind Muntenia/Moldova de sec.
Facebook îmi pune la dispoziție cele mai dubioase reclame. După ce l-am convins că nu vreau să fac videochat (mă încadram la sex + grupă de vârstă – hei, oare am depășit vârsta?
O fostă colegă din facultate, bellydanceriță, și-a luat ditamai rucsacul cu cort cu tot în spinare și a plecat prin Japonia de nebună, gata să se plimbe în sus și-n jos timp de vreo 70 de zile.
De o vreme încoace pe T5.ro blogul român cel mai vizitat nu mai este zoso.
O grămadă de oameni scandalizați: de ce cred elevii din ziua de azi că Nichita Stănescu e femeie?
Din când în când mă ciocnesc de persoane care spun că femeile ori nu se joacă pe calculator, ori vor jocuri drăguțe, cu inimioare și toate cele.
De fiecare dată când mă întreb dacă am idei crețe, dacă vorbesc prostii, dacă spun aiureli sau alte asemenea, apelez la prieteni care să-mi ofere măsura anormalității mele.