O dată la 2-3 ani e drăguț să primesc flori, dar în general nu prea mă interesează. Chestie pe care o zic din când în când. Cu toate astea, pentru că bărbații preferă să asculte sfaturile din reviste și cele date de alți bărbați (pentru că evident că eu, fiind femeie, nu știu ce vreau), am primit mai mulți trandafiri până acum decât aveam vreodată intenția să primesc.
Dorin Lazăr a scris un articol despre democrație care începe așa:
O campanie atât de stupidă încât am crezut că e parodie: „Să ne iubim în trafic”. Hai să vă arăt clipul lor:
Sunt atâția care te ajută să-ți găsești liniștea interioară, atâtea sfaturi, articole, metode, cărți, workshop-uri, seminarii încât nu mă îndoiesc că până în clipa de față, după ce ai cheltuit atâția bani și atâta timp, ai ajuns la un stadiu de serenitate excelent. Dar eu simt că mai ai încă necesități profunde care nu au fost încă satisfăcute.
Azi, 4 martie 2014. Sf. Gheorghe.
Printr-un concurs de mici evenimente care s-au adunat unele peste altele, gătitul a devenit de 10 ori mai complex ca de obicei și „mâncarea ca la mama acasă” înseamnă „e un colț de pâine undeva, sau fă ceva dacă te descurci cu zăvorul de la cuptor, dar nimic perisabil, că nu știu când se întoarce frigiderul” (nu întrebați).
Din cauza naturii muncii (sau a muncilor, mai exact), ajung des prin cafenele, ca să beau o cafea și să mă uit la lume în timp ce lucrez. Că te saturi de aceiași pereți. Și constat o chestie: dimineața mă întâlnesc des cu elevi. Îi recunosc după subiectele abordate: ora de x, ora de y. Profesorul cutare.
Cei de la Book Depository au o vânzare de cărți simpatică: timp de 25 de ore dau 50 de cărți la reducere – câte una la fiecare jumătate de oră (toate în engleză, că sunt site din UK și clientelor lor e în mare parte de limbă engleză – dar au și cărți în alte limbi de vânzare în rest). Reducerile sunt de maxim 60%. Am mai participat la evenimente de-astea în trecut și m-am ales cu cărți făinuțe, luate după ce am aruncat o privire pe rezumat și pe recenzii, ca să văd dacă m-ar interesa.
[Pentru că îmi vin de pe Google o grămadă de oameni căutând blogul Ioanei Petrescu: blogul ministrului de finanțe e aici.]
Dragă Mihai Rapcea,
Ți-am zis toate astea în diverse momente pe blogul tău, dar de obicei ignori chestiile astea, sau zici „Lasă, că nu-i așa grav” (sau echivalente). Uneori când ți s-a zis că blogul tău e vraiște, ai venit cu statisticile cu ăia 1000 de unici pe zi ca să ne demonstrezi că blogul tău e de succes și citit.
Reîncepe un curs fain, gratis, pe care l-am făcut anul trecut. E cursul care mi-a plăcut cel mai mult din câte am terminat pe Coursera, chiar merită: A Beginner’s Guide to Irrational Behavior. E despre modul în care oamenii iau anumite decizii – care nu sunt tocmai cum te-ai aștepta, despre momentele în care trișatul ni se pare ok, despre oameni cinstiți care se poartă în moduri nu foarte cinstite și alte chestii de-astea.