Azi, 4 martie 2014. Sf. Gheorghe.
Printr-un concurs de mici evenimente care s-au adunat unele peste altele, gătitul a devenit de 10 ori mai complex ca de obicei și „mâncarea ca la mama acasă” înseamnă „e un colț de pâine undeva, sau fă ceva dacă te descurci cu zăvorul de la cuptor, dar nimic perisabil, că nu știu când se întoarce frigiderul” (nu întrebați).
Din cauza naturii muncii (sau a muncilor, mai exact), ajung des prin cafenele, ca să beau o cafea și să mă uit la lume în timp ce lucrez. Că te saturi de aceiași pereți. Și constat o chestie: dimineața mă întâlnesc des cu elevi. Îi recunosc după subiectele abordate: ora de x, ora de y. Profesorul cutare.
Cei de la Book Depository au o vânzare de cărți simpatică: timp de 25 de ore dau 50 de cărți la reducere – câte una la fiecare jumătate de oră (toate în engleză, că sunt site din UK și clientelor lor e în mare parte de limbă engleză – dar au și cărți în alte limbi de vânzare în rest). Reducerile sunt de maxim 60%. Am mai participat la evenimente de-astea în trecut și m-am ales cu cărți făinuțe, luate după ce am aruncat o privire pe rezumat și pe recenzii, ca să văd dacă m-ar interesa.
[Pentru că îmi vin de pe Google o grămadă de oameni căutând blogul Ioanei Petrescu: blogul ministrului de finanțe e aici.]
Dragă Mihai Rapcea,
Ți-am zis toate astea în diverse momente pe blogul tău, dar de obicei ignori chestiile astea, sau zici „Lasă, că nu-i așa grav” (sau echivalente). Uneori când ți s-a zis că blogul tău e vraiște, ai venit cu statisticile cu ăia 1000 de unici pe zi ca să ne demonstrezi că blogul tău e de succes și citit.
Reîncepe un curs fain, gratis, pe care l-am făcut anul trecut. E cursul care mi-a plăcut cel mai mult din câte am terminat pe Coursera, chiar merită: A Beginner’s Guide to Irrational Behavior. E despre modul în care oamenii iau anumite decizii – care nu sunt tocmai cum te-ai aștepta, despre momentele în care trișatul ni se pare ok, despre oameni cinstiți care se poartă în moduri nu foarte cinstite și alte chestii de-astea.
Azi iau la mână trei cărți faine: Bărbați care urăsc femeile, Fata care s-a jucat cu focul și Castelul din nori s-a sfărâmat. Toate de Stieg Larsson, cunoscute sub denumirea colectivă de „Trilogia Millennium”. Larsson ar fi vrut să fie mai multe, nu o trilogie, dar a murit înainte să afle că a scris bestsellere mondiale, așa că uneori simți că punea bazele unele unei serii mai lungi, care nu va fi terminată. (pentru vorbitorii de engleză, seria e disponibilă la un preț foarte mic pe Amazon, vreo 7 dolari pe hârtie, vreo 12 dolari pe Kindle)
Am o prietenă care face mărțișoare. De-alea mici, discrete. Se duce, cumpără fire de mătase și face cu ele tot felul de chestii interesante. Anul ăsta a făcut niște steluțe minuscule în 8 colțuri înfășurate în mătase, mai mici de un sfert din unghia mea. Mi-a trimis și mie, a trimis și în alte țări, și pe alte continente, și ne-a trimis și felicitări de 1 martie, desenate de sora ei. Care e artistă și face ilustrații pentru diverse cărți pentru copii.
În 1950, când calculatoarele erau într-o fază de început, lumea își punea veșnicele întrebări filozofice de început de tehnologie. În cazul de față, una dintre întrebări era: pot mașinăriile să gândească?
Azi o prietenă a adus vorba de femei în știință/politică/etc. Așa că am pomenit-o pe Mitchell Baker, tipa care e la vârful Fundației Mozilla (Mozilla ca în „Mozilla Firefox”).