Roxana-Mălina Chirilă

O melodie de dragoste simpatică, luată dintr-un serial cu călătorii prin timp și spațiu. Love Don’t Roam, compusă de Murray Gold, cântată de Neil Hannon.

Tocmai am terminat de scris sezonul 3 de Flight from Hell. Da, dacă ești nou pe blog, scriu în sezoane. Mi-am ales o editură mai șui, care publică un capitol/săptămână, stil serial TV. Am scris treizeci și șase de capitole de aproximativ 2500-3000 de cuvinte fiecare (ultimele nu-s publicate încă).

Jonathan Strange & Mr Norrell e o carte magică. Să vă explic: autoarea a primit un avans de un milion de lire sterline ca să o termine, deși nu mai publicase niciodată nimic. Editura Bloomsbury a tipărit 250.000 de exemplare cartonate din prima, pentru că știa că o să se vândă. Și s-a vândut! A început să fie tradusă în 17 limbi chiar înainte să fie publicată în engleză. A luat o tonă de premii. Și parcă n-ar fi suficient că a avut un succes înfricoșător încă înainte să se nască așa cum ar trebui și după, nu e o carte hiper-cunoscută. Zău, spun de „Jonathan Strange & Mr Norrell” și parcă aș vorbi de ceva piese de teatru obscure de acum câteva sute de ani.

Unul din dialogurile alea care mi-au rămas în minte.

A: Am cumpărat niște rondele de rechin. Știi ce grasă e carnea de rechin? Nu-ți poți imagina, nici mie nu mi-a venit să cred.

Cică s-a făcut un studiu în care s-a descoperit că bărbaților le scade încrederea în ei dacă cineva le ține ușa deschisă ca să poată trece. Articole despre subiect menite publicului larg găsiți aici și aici, studiul în sine e aici.

Am spus-o și pe Facebook, hai s-o spun și pe blog: urăsc să-mi aud singură vocea. „Păi bine, bine, dar nu faci tu și audiobook-ul de la propriul tău roman?” ar putea întreba unii. „Cum se împacă asta cu faptul că ai o voce nasoală?”

Discutam azi cu cineva despre tot felul de chestii mici, dar interesante pe care le-am reținut din băncile facultății. Cel mai puternic mi-a rămas în minte o idee deprinsă în cardul cursului de literatură engleză (an I, sem. II, neoclasicism și romantism) legată de originea modernă a noțiunii de „entuziasm”, care înainte să fie un cuvânt perfect uzual și inocent care denotă o chestie destul de bună, a avut sensuri religioase și peiorative.

Am citit articolul ăsta în care Corina Georgescu povestește, foarte fain și cu lux de amănunte, cum a fost acostată de câțiva derbedei și cum destul de repejor ăștia au ajuns să fugă mâncând pământul. Chiar vă recomand articolul, e mai vesel ca al meu.

Sunt prinsă cu tot felul de chestii zilele astea, deci am doar jumătăți de articole pentru blog, dar trebuie să vă anunț: există un concurs de poezie, în România, care ar putea interesa pe toată lumea:

Aflată acum: pe 21 martie (adică vineri), tot felul de cafenele din țară te lasă să-ți plătești cafeaua cu o poezie. Evenimentul e organizat de Julius Meinl.