„Comentariu” de Dorothy Parker (traducere)
O, viața e-o cântare glorioasă,
O improvizație a armoniei
Și iubirea e întotdeauna frumoasă;
Iar eu sunt Maria a României.
Jocuri ieftine de la Humble Bundle
Cred că am mai pomenit de Humble Bundle, dar nu pe larg.
Căști pentru laptop
Azi mi-am dat seama că mă despart de PC pentru o vreme destul de lungă. Ceea ce n-ar fi o problemă, că de-aia s-au inventat laptopurile (și Lenovo-ul meu e mișto, perfect și tot ce mi-aș putea dori de la el; inclusiv tastatura e o plăcere). Doar că – aici intervine faza tare – eu trebuie să-mi înregistrez romanul. Adică să-l fac audio. Chestie pe care o făceam de obicei pe PC, care are placă de sunet ok, microfonul sună bine, totul e perfect.
Serge Gainsbourg – "Le Poinçonneur des Lilas"
Melodia asta e obsedantă. Și versurile sunt mai întunecate decât par la prima vedere.
„Menționez că nu mai vreau să beneficiez de factură.”
Am fostt în vizită la taică-meu la firmă și am aflat povestea asta: acum câteva luni a renunțat la serviciile Romtelecom ca să treacă pe Digi (cu telefoane, internet, toate cele). Imediat după schimbare a constatat că nu mai are site și nu mai are e-mail, pentru că le avea prin Romtelecom și i-au fost tăiate odată cu internetul.
Câinii comunitari. O perspectivă.
Știți deja povestea, nu vă mai plictisesc (un copil de 4 ani…). Părerile sunt împărțite și iubitorii de animale care sunt de partea ONG-urilor ce le dau drumul câinilor înapoi pe străzi sunt de părere că eutanasierea e crudă.
Buton de volum la laptop
Maică-mea are un laptop Toshiba de pe vremea când eu eram în liceu. Arată bine mașinăria, dar e depășită de tehnica actuală… cu o singură excepție care era mișto.
Ce se întâmplă la Roșia Montană?
Credeam că știu care e faza până m-am uitat la filmări de la protestele de azi. În București, la Universitate, s-a strigat „Libertate!” și „Murim, salvăm, Roșia Montană!”
Cum îți faci pașaport temporar
Din experiența proprie, ai nevoie de trei chestii: pașaportul vechi (dacă e), cartea de identitate și, evident, bani.
Introvertita se întoarce
Adulții merg pe drumurile bine știute, pe căile bătute, prin locurile clare. Copiii o iau peste garduri și pe cotloane, explorează ascunzișuri, știu poteci pe te miri unde. Sau cel puțin asta era părerea copilului din „Oceanul de la capătul aleii” (așa mi-a plăcut cartea aia). În cazul ăsta, am rămas copil. Dar nu când sunt cu alții. Când sunt singură.