Roxana-Mălina Chirilă

Una din chestiile cele mai tari pe care le-am auzit în ultimul timp a fost, „Nu știi unde aș putea găsi un CD spart cu Linux? Eventual chiar Ubuntu, că am auzit că e bun.”

Title: Storm Front

Series: The Dresden Files
Author: Jim Butcher

Rating: 4/5

Is this book for me? It’s an urban fantasy set in Chicago. It features a number of magical creatures, a plot best described as ‘detective mystery’, humor and, occasionally, profanity. If that sounds appealing, then the book is for you. If you’re looking for Deep Meaning, philosophical inquiry, Tolkien-like worlds, romance or Quotable Wisdom, then probably not.

Mă plimbam azi pe străzile Brașovului, încercând să-mi aduc aminte unde sunt care e cel mai scurt drum spre Cafetecă și am fost acostată pe drum de o fată care împărțea fluturași. Am presupus, normal, că vrea să-mi dea o reclamă la ceva și într-un fel am avut dreptate.

Am luat o pauză de la diverse cursuri azi ca să mă distrez cu niște poze mai vechi.

Una din Herăstrău, iarna:

This post is in English because whatever.

So, apparently the biggest „Let’s write!!!” thing in the online world, NaNoWriMo is hosting a very stealthy event on April 13: the NaNoWriMo Writing Marathon. Where you sit down for 8 hours and write, or something of the sort.

S-ar putea să vă fugă blogul de sub picioare în următoarele ore. Să dați click și să jurați că site-ul arăta altfel, sau că meniul X era într-un anumit loc. Și brusc nu mai e.

M-am trezit de dimineață cu două melodii care mi se învârteau prin cap ca doi dragoni hiperactivi: tema din „The Godfather” și „Thunderstruck” de AC/DC, dar cu „Thunder” înlocuit, din nu se știe ce motive, cu „Hunger”.

Așa că destul de repede am zis că trebuie înlocuite, că mă distrag. Cu ce? Nirvana, de ex.

„I like it, I’m not gonna crack
I miss you, I’m not gonna crack
I love you, I’m not gonna crack”

Întotdeauna când aud melodia, e ca și dublată de o voce feminină, care îmi plăcea mai mult în liceu decât cea a lui Kurt Cobain.

Din punctul meu de vedere, există două categorii de scriitori. Sau mai multe, dar două în ce privește personajele despre care scriu:

1. Cei care „preiau” oameni reali – de obicei raționamentul merge așa: dacă omul există, va fi un personaj credibil.
2. Cei care își inventează personajele – alt raționament: nu poți cunoaște cu adevărat psihologia celorlalți, deci mai bine inventezi.

Eu fac parte din a doua categorie. Nu cunosc pe nimeni atât de bine încât să-mi dau seama exact care sunt subtilitățile psihologice implicate în fiecare pas, fiecare alegere, fiecare decizie.

Dacă te uiți la ceas la fix, înseamnă că te iubește.
Dacă te uiți la 4:04 înseamnă că există o eroare undeva?