Mâine, la 8 seara, unii finlandezi vor fi în fața televizorului. O parte din ei se vor uita la versiunea finlandeză de TVR 1, YLE TV1. Unde o jurnalistă tânără, atrăgătoare și hotărâtă le va povesti despre MISA și Gregorian Bivolaru.
N-am ajuns la Cluj ieri și nu ajung nici azi. Poate ceva mai încolo.
Nu prea sunt disponibilă zilele astea. În primul rând pentru că fac ce fac și ajung să nu pot să intru pe internet, sau să dau de conexiuni de te-apucă damblaua. Am avut probleme și cu telefonul, care a trebuit dus la reparat. În condițiile astea, ce era să fac?… Am plecat pe munte, prin pădure, de unde m-am ales cu febră musculară.
Ok, ok, technically they’re the books in „1001 Books You Must Read Before You Die”, several editions, which brings us to a total list of about 1200 books.
Cuvintele din titlu sunt nasoale rău, nu? „Cactus”. „Cacao”. Cacao e o urâțenie de cuvânt. E necesar doar să-l pronunți, că te apucă scârba. Cacao. Nasol rău. Nu? Hai că mai am unul. Macac. E un gen de maimuță, dar pfuai ce nume nasol are.
Înainte să încep, o dilemă: atunci când Moise & co. rătăceau prin deșert timp de 40 de ani, se hrăneau cu mană. De unde își făceau rost de ceva de băut? Există vreo teorie oficială pe direcția asta?
Azi noapte am avut ocazia să urmăresc în direct un spectacol ținut de trupa de teatru Sophrozin în cadrul „Taberei spirituale yoghine de vacanță HERCULANE 2013”, un spectacol care era ținut de yoghini MISA pentru yoghini MISA.
Unde or fi acești bărbați adevărați pe care-i caută atâta amar de lume? Unele femei spun că ei nu sunt de găsit. Am auzit bărbați spun că nu mai sunt de găsit. Sau că sunt rari. Într-o lume de efeminați și de oameni slabi, de valori pierdute ale masculinității, unde, unde mai poți găsi oare bărbații adevărați?
Am melodii de care mă îndrăgostesc pentru că-mi spun enorm de multe. Poate pentru că sunt ele pline de înțeles, poate pentru că am tendința să mă uit la versuri și să văd o interpretare care n-are nici în clin, nici în mânecă cu ce voia autorul.
E 1 mai și mi-am luat pauză. E posibil să fi băut puțin prea mult vermut, de abordez astfel de subiecte senzaționale și interzise, dar sunt mult prea veselă ca să n-o fac. În cazul în care nu știați, yoghinii MISA sunt niște zei sexuali, niște maeștri ai artei senzuale. Masculii speciei, denumiți uzual „vira”, pot să și-o țină ridicată într-un perpetuum mobile care surprinde întreaga lume științifică. Iar femeile adevărate, denumite uzual „shakti”, sunt niște cadâne spirituale, de un erotism rafinat, elevat, debordant și plin de compasiune (cum poate fi erotismul plin de compasiune?… simplu! E dat tuturor celor nevoiași.)