Am o prietenă bună care are o pasiune deosebită pentru cărți audio și a cărei zi de naștere se apropie (în sensul în care e peste vreo lună). Mă rog, are o pasiune și pentru corsete, dar aia e altă poveste. Și mi-a zis zilele astea că și-ar dori din partea mea versiunea audio a unei povestiri/a unui mini-roman/cum îi spune, 40.000 de cuvinte.
O chestie pe care o remarc destul de des când discut cu unii care au obiceiul să argumenteze folosind Biblia e că au citit Biblia la fel ca mine: mai din părți. Biblia e o carte MARE. E ceva mai lungă decât „Război și pace”, dacă nu mă înșel, așa că nu te pui pe ea și o citești într-o seară. Dar eu aș fi presupus că majoritatea celor religioși au citit-o. Deseori, se pare că nu ăsta e cazul.
Inspirată de atâtea și atâtea și atâtea bloguri scrise de femei, pentru femei, cu femei, despre femei și [alte prepoziții] femei, mi-am dat seama ce lipsește de pe blogul meu!
…Dacă ar fi făcute.
Jane Austen’s „Fight Club”
Bănuiesc că mai toată lumea a auzit de teoria conform căreia muzica clasică ar ajuta la concentrare/învățat. Cică ar fi și un studiu, dar nu-l găsesc pe net.
Am descoperit azi o greșeală GIGANTICĂ pe care o poți face ca scriitor. Și sfătuiesc pe absolut oricine vrea să scrie ceva vreodată să n-o facă.
A friend of mine, KD Heart, is participating in what is probably a really bad idea. Namely, a challenge to record fanfiction. No prizes as such, that I know of, but she’s having fun. This is for her 😛 All the rest of you are probably way better off ignoring this current batch of crazy crap. I mean, you probably like your sanity and all that.
Am fost aseară să văd cel mai în vogă film românesc de astăzi, Poziția copilului. Unde? În orașul meu natal, Sfântu Gheorghe. Cum? Pe un bilet în plus al cuiva care n-a mai avut chef să meargă.
Una din chestiile cele mai tari pe care le-am auzit în ultimul timp a fost, „Nu știi unde aș putea găsi un CD spart cu Linux? Eventual chiar Ubuntu, că am auzit că e bun.”
