Ah, merde. Zilele astea, după ce am terminat cu Cimitirul din Praga (recenzia va sosi în curând), m-am aruncat asupra colecției Jules Verne, de la Editura Adevărul Holding. Întâi am fost impresionată pozitiv de ediție: arată ca vechea colecție Verne, pătrățoasă, cu coperți cartonate, pagini cu scris mare, dar făcute îngrijit și plăcute la citit. Mai sunt greșeli pe ici, pe colo, litere lipsă și alte probleme tipografice, dar nu e chiar atât de deranjant.

Din când în când mai intru pe site-ul Adevărul. N-aș putea să vă spun de ce, că sigur n-o fac ca să mă informez. Cred că o fac ca să râd: minunile lui Arsenie Boca se împletesc cu Andrei Pleșu și ajung poziții sexuale. Știrile se întâlnesc cu cercetătorii britanici și totul se umple de inepții. Uite, de curând au postat articolul ăsta de pe Adevărul, despre cuptorul cu microunde, despre care unii spun că e o prostie nedocumentată.

Azi am intrat pe Adevărul, am făcut slalom printre link-uri despre ce face ea înainte de sex și la ce vârstă îi scade ei libidoul și anunțuri ȘOCANTE și am reușit să descopăr că dacă jurnaliștii de la Adevărul au o calitate, aceea e că știu să-și citeze sursele. Partea proastă e că nu înțeleg ei neapărat ce citează acolo. Uite ce am găsit: De Înălţare, la 40 de zile de la Paşte, Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-a ridicat la ceruri de pe Muntele Măslinilor.

Din când în când, mânați de febra exotismului, a noului, a mirajului culturii maselor, diverși oameni se trezesc discutând despre chestii nemaiauzite – fără să-și dea seama că ajung să afle de ele mult după ce restul lumii a studiat fenomenul, l-a înțeles și acum îl știe, barem din auzite. Așa mi s-a întâmplat să aflu acum vreo trei ani la un curs de media de la masterat despre… internet! Și bloguri!

Există un articol pe site-ul Adevărul care se numește „Ce să schimbi în 2014 ca să-ţi meargă bine în viaţa sexuală şi profesională”. Recunosc că m-a atras mai tare decât orice articol gen „N-o să-ți vină să crezi!”, „Incredibil”, „Șocant!” pentru că n-am mai întâlnit pe nimeni care să vorbească deschis despre promovarea pe motive sexuale. Îmi și imaginam trucuri despre cum să-ți inviți colegul la un sex oral discret în biroul lui, sau metode subtile de a transmite că ce vrei în schimbul unei relații cu șefa e postul de director adjunct.

Am dat peste un articol din Adevărul (de Cristina Hermeziu) care cred că vrea să spună că în România nu prea se citește, deși la a doua-treia citire îți dai seama că jurnalista-scriitoare nu spune pe șleau așa ceva deși se folosește de retorica subiectului. Uite cum începe articolul: „Mai mult de o treime dintre români nu cumpără cărţi. De asemenea, 22% dintre români nu citesc nicio carte şi o persoană din cinci ar citi un titlu pe an.

Acest joc se poate juca în orice moment din zi sau din noapte. Limita minimă de jucători: doi. Limita maximă: necunoscută. Spațiul: real sau virtual. Se poate juca pe viu, la telefon, prin skype, pe messenger sau chiar și prin scrisori (deși atunci foarte lent). Oricum se poate comunica, se poate juca. Datorită simplității regulilor, jocul poate fi reluat într-o clipă, fără a necesita în prealabil o propunere de joc.