„Seamănă cu Douglas Adams” cred că e chestia pe care am auzit-o cel mai des în ultimele zile (și ca afirmație, și ca întrebare), așa că a sosit și momentul „Ghidului autostopistului galactic”. Douglas Adams a fost un povestitor și un scriitor care nu voia cu adevărat să scrie romane – legenda spune că atât de tare a tras de timp când scria „Ghidului autostopistului galactic” încât până la urmă s-au dus, i-au luat manuscrisul neterminat și l-au publicat așa.

Prima oară am auzit de David Sedaris de la o prietenă. Nu mai știu dacă era atunci când se abținea cu greu să nu-și cumpere un bilet pentru careva dintre tururile lui de carte, sau când îi povesteam nu știu ce nebunie care mi se întâmplase și mi-a spus că ar trebui s-o scriu undeva, cum face David Sedaris cu chestiile care i se întâmplă lui. Evident, prima mea întrebare a fost, „Cine e David Sedaris?

Artemis Fowl e un băiat de doisprezece ani care nu prea seamănă cu ceilalți copii de vârsta lui. În primul rând, e dintr-o familie putred de bogată, chiar dacă acum averea lor nu mai e ce a fost. În al doilea rând, e un geniu. Și în al treilea rând, e un infractor periculos. „Artemis Fowl” a fost publicat în 2001, iar autorul Eoin Colfer (care are numele ăsta pentru că e irlandez) a primit câteva premii, a vândut o grămadă de cărți, a devenit cunoscut în întreaga lume și s-a apucat să scrie și alte volume.

Stăteam cu maică-mea la taclale în living, discutând câte-n lună și-n stele de farsele făcute prin universități (convins profesorii că s-a schimbat sistemul informatic și că imprimantele se activează verbal, chestii de-astea), când mi se pare că remarc o chestie ciudată la ditamai clădirea din față: draperii verzi, dar verzi-verzi, vizibile de la distanță. Măi să fie, dar chiar așa, să le remarc de la câteva sute de metri, prin perdele, în ciuda faptului că se întunecă?

Azi am văzut pe cineva întrebând pe internet de ce e plin de pisici peste tot. Clipuri cu pisici, poze cu pisici, iubitori de pisici, pisici apărute de nicăieri. Ei, bine, e momentul să vă dezvălui adevărul ascuns din spatele acestor evenimente. Consider că ați ajuns la acea vârstă și pregătire intelectuală în care să înțelegi adevărurile care conduc lumea din umbră, sforile subtile care se trag în favoarea sau defavoarea unui tip de spiritualitate sau a materialismului.

Există un articol pe site-ul Adevărul care se numește „Ce să schimbi în 2014 ca să-ţi meargă bine în viaţa sexuală şi profesională”. Recunosc că m-a atras mai tare decât orice articol gen „N-o să-ți vină să crezi!”, „Incredibil”, „Șocant!” pentru că n-am mai întâlnit pe nimeni care să vorbească deschis despre promovarea pe motive sexuale. Îmi și imaginam trucuri despre cum să-ți inviți colegul la un sex oral discret în biroul lui, sau metode subtile de a transmite că ce vrei în schimbul unei relații cu șefa e postul de director adjunct.

Acum un an m-a luat Dorin Lazăr de o aripă, m-a dus în fața unui ecran și m-a pus să citesc un articol. Acel articol a stat la baza unei dezbateri lungi, a unor cercetări pe teren și a dus în final la formularea unui pact de neagresiune care asigură faptul că nu ne vom chinui niciodată unul pe celălalt în conformitate cu normele sociale. Articolul era Circuitul cozonacului în natură, de un tip de care n-auzisem.

E un tip pe lista mea de Facebook care face stand-up comedy fără vulgaritate. Trebuie să-l felicit! Prin inovația asta reușește să ofenseze mult mai bine, cu mult mai puțin umor.

…Dacă ar fi făcute. Jane Austen’s „Fight Club” „Star Wars” – episodul „The Phantom of the Opera” „The Batman Complex” …și, ca să nu terminăm cu o notă prea serioasă… „Legolas by Laura”

Una din chestiile cele mai tari pe care le-am auzit în ultimul timp a fost, „Nu știi unde aș putea găsi un CD spart cu Linux? Eventual chiar Ubuntu, că am auzit că e bun.” Răspuns: Pe site-ul oficial. A fost piratat chiar de creatorii lui, care apoi și-au hack-uit singuri site-ul și îl dau pe gratis.