Costumul sinistru de mic sultan
Când am ajuns în Turcia la începutul lui septembrie am intrat cu mătușă-mea într-un mall. La parter era bancomatul, la subsol magazinul cu mâncare. În timp ce ea apăsa pe taste, m-am uitat în jur și am văzut că eram lângă vitrina unui magazin cu haine pentru copii. Tot felul de haine de toate felurile, printre care și costume ca cele din stânga de mai sus – de prințișor, mi-am zis. Am aflat ulterior că sunt de sultan.
Mătușă-mea a terminat cu bancomatul, s-a întors și m-a văzut pe mine uitându-mă blanc la costume.
„Știi ce sunt alea?” m-a întrebat.
Am răspuns că nu. Mă gândeam, hei, or fi costume de carnaval. Sau le place să-și îmbrace copiii aiurea, cum era „marinelul” lui Caragiale.
„Sunt costume pentru ceremonia de circumcizie.”
Mi-a povestit niște lucruri, m-am mai uitat și eu pe net și am aflat că lucrurile se petrec cam așa: la un moment dat, poate la câteva luni, poate la câțiva ani, poate în clasele primare, băieții trec prin ceremonia de circumcizie (sünnet). Sunt îmbrăcați în costume de pașă și sunt purtați de colo-colo, ca să știe toată lumea că va avea loc ceremonia (eventual sunt duși călare, dacă se poate).
Circumcizia are loc cu sau fără anestezie, și băiatul e ținut pe genunchii unui naș sau ai unei rude, cu picioarele desfăcute, în timp ce un medic special face operația. I se spun cuvinte de îmbărbătare (oare de ce?).
După ce se petrece chestia asta, are loc o petrecere. Băiatul e dus pe un pat foarte ornamentat, unde își vede de suferința lui, și lumea îi aduce daruri.
(Poza de mai sus e din Istanbul. În Karabuk n-am apucat să fac poză, că au dispărut costumele după primele zile cât am fost acolo.)