La prima vedere, nu e nimic în neregulă cu arestarea și posibila deportare a unui tânăr imigrant asociat cu o organizație teroristă. Pare chiar un lucru bun. Iar în SUA, chiar și rezidenții permanenți pot fi expulzați în anumite condiții - terorismul fiind evident una dintre ele. Dar pe măsură ce ies la iveală mai multe detalii și se înmulțesc protestele de susținere ale lui Mahmoud Khalil, un sirian cu părinți palestinieni și cetățenie algeriană care a luat parte la protestele de la Columbia University în 2024, devine clar că lucrurile sunt ceva mai complicate.

Conflictul Israel-Palestina de la care au pornit protestele

Israelul și Palestina sunt prinse într-un război civil care durează de mai bine de o viață de om. Varianta scurtă e că atât evreii, cât și musulmanii revendică ceea ce e un teritoriu mărunt și luptă atât prin arme, cât și prin propagandă. Ambele tabere sunt radicalizate, mai ales la nivelul conducerii. De partea Israelului îl avem pe Netanyahu, primul ministru care nu pare să vrea să renunțe la putere și care e foarte belicos; și de partea fâșiei Gaza avem Hamas, o organizație teroristă.

Pe 7 octombrie 2023, Hamas a lansat un atac în care au omorât peste o mie de persoane, dintre care majoritatea civili, și au luat ostatitici. Reacția Israelului a fost să atace fâșia Gaza - iar orice contra-atac al Israelului ajunge să fie mai sângeros decât atacurile inițiale ale Palestinienilor, pentru că israelienii sunt mai bine pregătiți atât în atac, cât și în apărare.

(Părerea mea e că există două axe pe care-și stabilește lumea cine sunt „cei buni” și cine sunt „cei răi”. Prima e „cine seamănă cu noi” - și Israelul are, cel puțin teoretic, valori mult mai apropiate decât ale noastre. A doua e „cine suferă mai mult” - și Palestina are clar mai mulți morți și răniți.

Asta ignoră faptul că și cei ca noi sunt capabili să comită atrocități… și că palestinienii ar face la fel de mult rău, dacă ar avea mijloacele (Hamasul are idei de genul „moarte tuturor evreilor”). Asta nu scuză abuzurile care au loc, dar nu cred că putem vorbi de vreo tabără „bună”, ci doar de încercarea de a opri foarte mult rău.)

Pentru că Israelul a fost foarte sângeros recent, o mare parte din opinia publică a trecut mai degrabă de partea palestinienilor. Cu infrastructura distrusă, casele dărâmate, ajutor umanitar oprit la graniță, lipsă de apă potabilă și multe alte probleme, palestinienii au ajuns în atenția lumii, iar lumea s-a oripilat.

Asta a dus, inevitabil, și la proteste.

Protestele universitare din SUA

Există o lungă tradiție a protestelor universitare în SUA. S-a protestat contra războaielor, Apartheidului, nedreptăților sociale, limitării libertății de exprimare și nu numai.

(Încercam să mă prind de ce ai protesta în fața unei universități - și pe urmă mi-am amintit că și la noi se protestează în Piața Universității. Motive probabil că sunt și la ei.)

Nu e, deci, deloc surprinzător că au fost proteste și pro-Israel, și pro-Palestina în campusurile americane - protestatarii de la universitatea Columbia din New York fiind deosebit de implicați.

În aprilie 2024, studenții de la Columbia și-au pus corturile în campus în semn de solidaritate față de palestinieni. Conducerea universității a chemat poliția când au apărut nereguli. Au avut loc arestări, inclusiv unele violente, în care studenții au fost răniți de autorități. A fost scandal atunci, cu multă lume dând vina pe conducerea universității pentru că a implicat poliția în proteste pașnice… Dar pe de altă parte, am auzit și evrei spunând că protestatarii pro-Palestina îi cam luau în vizor, considerându-i cumva responsabili de acțiunile Israelului, iar limbajul protestatarilor era violent și antisemitic.

Spiritele s-au încins, deci. În cele din urmă, un sirian dintr-o familie de refugiați palestinieni, Mahmoud Khalil (care are și cetățenie algeriană), a ajuns să negocieze cu Universitatea Columbia, cerând ruperea relațiilor universității cu Israelul.

Situația, departe de a fi ideală, a fost rezolvată de conducerea școlii prin chemarea poliției, prin suspendarea unor studenți, prin arestări și implicarea sistemului de justiție.

Ce vreau să subliniez e că au existat acțiuni de oprire a protestelor care au implicat poliția, justiția, conducerea facultății, și care au fost criticate de mulți care au considerat că universitatea a fost nelalocul ei de dură.

Deși au mai fost multe proteste la Columbia, e prima oară când se implică autoritățile acolo în ultimii zeci de ani.

Războiul ideologic

Un lucru pe care nu cred că-l înțelegem aici e că apartenența politică pătrunde mult mai adânc în viața americanilor de rând decât în a noastră. Nu doar că au doar două partide care contează, cel Democrat și cel Republican, dar cele două au poziția asta exclusivistă de mai bine de 150 de ani, împărțind țara între „roșii” și „albaștri”.

Ca să rezum foarte, foarte pe scurt: Republicanii sunt Reagan, George W. Bush, Trump, roșii; Democrații sunt Clinton, Obama, Biden, albaștri. Republicanii tind să fie conservatori, religioși. Democrații tind să fie progresiști și mai puțin stricți religios. Când e vorba de interzicerea lucrurilor (cărți în școli, pornografie, avort, divorț ușor), de obicei de asta se ocupă Republicanii; când e vorba de drepturi pentru minorități (în bine sau în rău), de obicei e vorba de Democrați. (Vorbesc de ce situația de acum, nu de întreaga istorie a partidelor.)

Universitățile din SUA sunt și ele afectate de spectrul politic și de curentele de progresism vs. conservatorism.

Columbia University e mai degrabă liberală (deci spre progresism, deci spre democrați) - după cum nu ezită maică-mea să-mi repete de fiecare dată când avem discuții despre faptul că „și progresiștii greșesc”, regizorul Andrei Șerban care preda la Columbia și-a dat demisia pentru că nu a fost de acord să se angajeze un profesor care să nu fie bărbat alb și heterosexual și nu a vrut să-i dea ocazia unei fete trans să dea probă pentru rolul Julietei în „Romeo și Julieta”.

Pe de altă parte, există și suficiente universități conservatoare, unele deținute de instituții religioase. De exemplu, Brimingham Young University este o universitate a mormonilor, unde codul de onoare le cere studenților să nu bea nici alcool, nici cafea, nici ceai, să nu facă sex înainte de căsătorie și să nu care cumva să aibă vreo relație romantică cu o persoană de același sex. Nu, nu e o universitate care se ocupă exclusiv cu teologia - e o universitate cu multe programe de studii, dar sunt foarte religioși acolo.

Liberty University, unde a ținut și Donald Trump un discus în 2017 când era președinte, e altă universitate religioasă (de data asta evanghelică).

Vreau să vă atrag atenția că la noi nici măcar studenții de la teologie nu pățesc nimic dacă au o viață sexuală sau locuiesc în cămine mixte. Deci există o parte a lumii universitare americane despre care noi nu știm mare lucru, pentru că vedem mereu marile facultăți mai de stânga… contra cărora conservatorii au un dinte.

Casus Belli

Nu prea poți să duci un război fără să-i declari o cauză justă. Chiar dacă adevărata cauză este „tu ai niște resurse pe care le vreau și pentru care n-am chef să plătesc”, nu se cade să spui așa ceva. Așa că… găsești tu ceva. Nu e vorba de cucerit noi teritorii, e vorba de faptul că NATO și-a pus niște baze puțin prea aproape. Nu e vorba de petrol, e vorba de amenințări teroriste contra noastră. Și tot așa.

Admnistrația Trump atacă Columbia University folosind antisemitismul drept casus belli ca să-i taie fonduri de 400 de milioane de dolari - pedepsind-o pentru că, păsămite, nu ar fi făcut destul pentru a combate discriminarea împotriva unor studenți. Da, sunt sume mari, dar universitățile nu se ocupă doar cu școlarizarea, ci și cu cercetarea. De exemplu, Columbia face și cercetări medicale.

Motivele pentru care scuza asta nu prea ține sunt multiple:

• conducerea Columbia a fost cea care a chemat poliția pentru a opri protestele, deci au făcut destul de mult ca să combată problema
• administrația Trump nu are o problemă cu antisemitismul ca atare, după cum a demonstrat-o Elon Musk când a făcut salutul nazist fără consecințe (și nu e prima oară când a demonstrat tendințe antisemite)
• administrația Trump vrea să desființeze Departamentul Educației, ceea ce e conform planurilor din Proiectul 2025, o agendă extremistă care încearcă să consolideze puterea dreptei în SUA
• universitatea face parte din cealaltă tabără a „războiului ideologic” (vezi mai sus), ceea ce face lucrurile și mai suspecte
• cer ca o parte din universitate (cea care se ocupă de studii despre Orientul Mijlociu, Asia de Sud și Africa) să treacă sub control extern

Atenție, nu spun că nu au existat incidente antisemite. Spun că șansele ca administrația Trump să acționeze din dragoste de echitate, moralitate și protecție a evreilor sunt absolut minimale. Antisemitismul pare să fie doar justificarea unor acțiuni pe care voiau să le facă, nu cauza lor reală.

Imigranții și alte probleme spinoase

„Imigranții răi” au fost una dintre marile teme ale campaniei prezidențiale a lui Trump. S-a dat vina pe ei pentru multe - că sunt criminali, că mănâncă animalele de companie ale americanilor de treabă (nu, nu e adevărat), că din cauza lor sunt multe probleme în SUA. Au fost făcuți țapi ispășitori pentru destul de multe rele ale societății, iar promisiunea electorală era că toți „imigranții ilegali” vor fi zburați din SUA.

În practică, treaba asta e foarte dificilă, dat fiind faptul că „imigranții ilegali” sunt într-o măsură destul de mare nu neapărat ilegali cât într-o zonă gri a legii, așteptând instituțiile să se miște cu birocrația sau alte lucruri asemănătoare. Și chiar dacă nu ar fi, sunt extrem de mulți - peste 10 milioane. Nici nu se pune problema să-i trimiți acasă pe toți cu câteva zboruri.

Mahmoud Khalil nu făcea parte dintre cei vizați, teoretic, de treburile astea. Are cartea verde, deci are drept de rezidență permanentă în SUA. Pe 8 martie, însă, s-a trezit luat pe sus de autorități care au spus întâi că viza de student i-a fost revocată și de aceea va fi deportat - iar când au aflat că are cartea verde, l-au ridicat oricum. S-au vehiculat lucruri precum că ar fi având legături cu Hamas, dar încă nu s-au prezentat și dovezi în sensul ăsta. A fost dus de colo-colo și nu se știe exact ce se va întâmpla cu el.

Altă studentă care nici n-a prea fost implicată în proteste s-a trezit fără viză de studiu și a fugit în Canada ca să nu fie luată pe sus și închisă cine știe unde.

Pentru că începe să semene a vânătoare de inamici politici, atmosfera printre studenții non-americani e destul de speriată. Sunt oameni veniți legali, care descoperă că dreptul lor la libera exprimare… nu prea e. Sau dacă e, nu se știe cât e. Iar administrația Trump nu liniștește deloc lucrurile - mesajul oficial e că urmează alte vize revocate și alte deportări.

Praful în ochi e că toți oamenii ăștia ar avea cumva legături cu și ar susține organizații teroriste. Acuma, putem spune că greșesc dacă spun ceva pro-Hamas, dar cred că e o mare diferență între a zice „cred că au dreptate” și, nu știu, a pune bombe sau ce ne imaginăm în general când ne referim la susținerea organizațiilor teroriste. Adică - oamenii de rând au sau nu au dreptul să fie puțin proști? Dar dacă sunt imigranți?

De ce ne pasă?

Pentru că vedem în timp real încercarea de instaurare a unei dictaturi și primii ei pași în amuțirea disidenților.

Să ne întoarcem la acel casus belli de care ziceam mai sus - războiul are nevoie de justificare și la fel și acțiunile represive. Dar… nu doar războiul. Orice început de dictatură trebuie să-și justifice acțiunile. Ca să reducem la comunism treaba asta (că tot ne place nouă să vorbim de comunism american și alte prostii), comuniștii nu au zis „sărăcim populația”, au zis „vrem egalitate pentru toți” - redistribuiri, blabla. Nu au zis că vânează pe oricine nu e de acord cu ei, ci au catalogat disidenții ca „elemente antisociale”.

Acum, americanii sunt într-un regim de dezbinare și cucerire - imigranții sunt printre primii vânați și ținuți sub control, pentru că sunt printre cei mai vulnerabili. Dacă nu-și iau catrafusele ca să plece singuri, atunci sunt într-o situație foarte incertă, în care le e teamă să mai spună ceva ca să nu-și piardă locul de muncă, locul de studiu, familia, viitorul. Sunt ușor controlabili.

Apoi, universitățile, care sunt de obicei locul unde gândirea e mai liberă, ideile sunt mai multe și lumea e mai dispusă să învețe și să încerce lucruri noi, sunt lovite puternic și sunt sub amenințarea pierderii fondurilor, având de ales între a-și continua cercetările importante și a pierde o luptă contra unor forțe până la urmă mai mari.

Este și o lecție despre propagandă și puterea ei.

Oricât de trase de păr sunt unele explicații, o parte din populație le va crede pentru că vrea să le creadă. La fel cum mulți voiau (și vor) să creadă că palestinienii sunt automat buni pentru că israelienii sunt răi (sau viceversa), acum se consideră că e ok să se refuze fonduri pentru universități dacă nu își fac curățenie suficientă în ograda proprie (să nu uităm: Columbia a chemat poliția să rezolve conflictul).

Propaganda poate justifica multe și poate dezumaniza inamicii rapid. Chiar dacă există legi, e posibil ca mulți să considere că e ok ca ele să fie încălcate dacă dușmanul e odios - iar el poate deveni odios prin propagandă.

Într-un fel, avem noroc că SUA a luat-o pe panta asta înaintea altora. Putem vedea pe viu ce înseamnă să votezi oameni care-ți promit că elementele antisociale vor fi găsite și pedepsite - înseamnă că se pot vâna și câțiva indivizi care dau rău, cât să țină lumea fericită, iar apoi se trece la atacarea dușmanilor ideologici sub diverse pretexte.