Game of Thrones: serialul bate cărțile

Nu sunt mare fană Game of Thrones. Mai exact: nu sunt aproape deloc fană Game of Thrones. Am văzut parțial sezonul 1, am văzut sezonul cel mai recent în totalitate, am citit toate cărțile și, în cunoștință de cauză fiind, nu sunt mare fană. E în regulă, mă distrează, mă uit de la cap la coadă, dar n-am reacția de drag sau de jind pe care o am față de poveștile care mă prind. Dacă mai vine un episod, e în regulă, dacă mai e până la următorul sezon, e în regulă și așa.

Dar dacă ar fi să pun în cumpănă serialul și cărțile, cred că serialul mi se pare mai mișto, din mai multe motive.

  1. Serialul nu are o mie de detalii plicticoase. Cărțile cuprind liste întregi de blazoane și menționează o grămadă de personaje pe care nu le vei cunoaște niciodată și de care nu-ți va păsa nici cât negru sub unghie, decât dacă ții neapărat să-ți pese.
  2. Serialul simplifică. De obicei îmi plac poveștile complexe, dar în carte… Oberyn are 8 fiice și Doran are și el una care-i în cârdășie cu ele. Tyrion are aventuri ca sclav, aproape se îneacă, ajunge la circ, face orice, dar nu se întâlnește cu Daenerys nici să-l bați, deși merge spre ea o carte întreagă. Mama Starkșilor se plimbă cu gâtul tăiat prin lume, Bolton e căsătorit cu o sosie de Arya Stark, Jaime face politică prin zone de care nu ne pasă, Brienne aleargă după cai verzi pe pereți, Mance Rider nu e mort, ci a fost ars altcineva care arăta ca el din cauza magiei. Pare interesant spus la repezeală, dar în cărți iIțele se încurcă atât de tare încât următorul roman o să-l citesc cu wiki în față, să-mi amintesc cine-i cine.
  3. Serialul taie din personaje și le combină pe cele secundare. Uite doar două duzini de personaje relativ relevante din cărți care nu apar la TV. De ce? Pentru că GRRM inventează personaje noi la fiecare întorsătură de situație și de fiecare dată când se întoarce la mașina de scris. Serialul se bazează pe cei pe care-i știm deja, pe care-i trimite să facă lururile interesante care în carte sunt făcute de necunoscuți.
  4. Serialul are un ritm constant și alert. Din câte am văzut eu, nu prea sunt episoade de umplutură în care lumea nu prea face nimic. În carte citești sute de pagini în speranța că ajungi undeva, dar constați că Tyrion tot pe drum e, Jaime pierde vremea asediind castelele unor oameni cu niște blazoane, care au drept aliați alți oameni cu alte blazoane. Din când în când mai zboară câte un dragon și Daenerys se luptă cu probleme economice.
  5. Serialul ne spune ce vrem să aflăm. Țineți minte sezonul ăla în care n-a mai fost vorba de aproape nimeni cunoscut, ci acțiunea s-a mutat în zone despre care nu aflasem nimic până atunci? Nu? A, stai, aia era Festinul ciorilor – în care Asha Greyjoy vrea să devină șefă peste zona ei, dar Euron ia tronul regional, iar Victarion vrea să-i facă curte lui Daenerys. Cine sunt toți ăștia? Exact, cui îi pasă.

Da, sunt elemente care mi s-au părut mai mișto în carte – povestea lui Sam, care a fost chinuit rău de tac-su, povestea lui Bran care pare să ducă undeva, moartea pe mare a lui Maester Aemon, care visa să zboare pe un dragon împreună cu Daenerys, felul în care Caetlyn Stark reușește să încurce pe toată lumea chiar și după moarte. Cărțile sunt pline-ochi de tot felul de detalii și de nuanțe, perfecte pentru fanii pasionați de așa ceva.

E clar că serialul diferă de cărți într-o grămadă de feluri și că nici nu încearcă să se țină prea strâns de firul narativ – sunt două povești inițial asemănătoare, dar care s-au despărțit undeva în furculița timpului; cărțile au luat-o într-o direcție, serialul în alta și se îndepărtează încet, ceea ce nu mi se pare rău, doar puțin ciudat. Publicul e diferit de la una la alta, mediul celor două povești e diferit…

Cărțile pierd, mi se pare mie, când vine vorba de a spune o poveste. Da, pentru un fan adevărat sunt mai mișto, afli totul, afli vrute și nevrute, faci arbori genealogici cu toată lumea și le urmărești mișcările pe hartă. Însă pentru fanii mai puțin adevărați, care vor să știe doar povestea, serialul e mai accesibil, are mai multă forță, e mai interesant și e mai ușor să empatizezi cu personajele lui (și să le ții minte).

Spoilere! Spoilere la toată lumea! Vezi cine moare în cărți!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *