Roxana-Mălina Chirilă

Triplu truc de ofensă

Familia mea e răspândită peste tot felul de mări și oceane, ca să nu cumva să-mi cunosc verii prea îndeaproape. Și ieri se face că a dat prin Brașov unul dintre verișori (vorba vine „verișor”, că e ditamai omul), împreună cu un grup mic care conținea cel puțin o rudă locală (un tip pe la vreo 40 de ani?…) și cel puțin o prietenă neînrudită (a vărului).

Mi-am salutat vărul, pe care nu l-am mai văzut de vreo 15 ani și despre care știu că a terminat istoria și că e mare bucătar, am început să schimb două cuvinte cu el și deodată vine spre noi ruda locală (a mea? a vărului meu? a noastră?). Mă întrerupe, zicând foarte hotărât:

„Mama ta spunea că traduci.”

„Da…” am răspuns cu o oarecare nesiguranță, întrebându-mă dacă mă paște o invitație bruscă să-mi fac meseria acolo, pe loc, că are ceva de tradus. Adică, la atâta hotărâre…

„Foarte bine. Și cu școala cum e?”

Blocaj de partea mea. Cum adică „cu școala cum e?” Cum adică știi că traduc și mă întrebi cum e cu școala?! Din ce cauză să mă ofensez: că mă iei de elevă care are un hobby drăguț, sau că-mi desconsideri toată meseria și crezi că se face așa, de florile mărului?

„Am cam terminat cu școala, acum sunt traducătoare,” am zis eu, cu accent pe traducătoare, că poate n-a înțeles că e vorba de meserie, nu de un hobby, deși nu știu oameni care traduc ca să se afle în treabă.

„Aha, și nu mai continui studiile?”

„Nu, e în regulă,” am zis dulce, „am o diplomă de licență, am o diplomă de masterat, cred că e destul momentan.”

Doar că, după „nu, e în regulă”, ruda (a mea? a vărului meu? a noastră?) a făcut trei pași înainte și, până am terminat eu fraza, era deja în plină discuție cu altcineva din grup, deci mi-am obosit gura degeaba.

Îmi venea să strig după el, una din trei variante: 1. „Oy! Am făcut la școală până m-am plictisit eu!” 2. „Oy! Profesia de traducător e una frumoasă și solicitantă și eu o fac bine, lucru care nu s-a întâmplat de ieri pe azi!” 3. „Bă, tu-mi întorci spatele când îți răspund _ție _la întrebare?!”

Triplu truc de ofensă. Din păcate, maică-mea tinde să-mi facă morală când scurtez oamenii cu un cap, chiar dacă nu sunt rude cu noi, așa că a trebuit să-l las în pace. Dar, ca idee. Sunt mulți traducători proști și mulți angajatori care nu prea știu ce să caute, dar profesia de traducător e una frumoasă și solicitantă și de obicei cei care o fac bine au ceva studii în spate și ceva creativitate în vene.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |