De ce mă bucur de legea cu interzicerea fumatului
După cum se cam știe, stau mult prin cafenele și munca îmi permite să fiu acolo și în timpul dimineții și prânzului. Hai să vă povestesc de unele dintre cafenelele din Brașov, ok?
Cafeteca (de pe Apollonia Hircher) e unul dintre cele mai faimoase și frecventate localuri – și, aș îndrăzni să adaug, unul dinte cele mai fumigene. Cu toate astea, au o cafea extrem de bună, prize peste tot, un wireless decent și, de obicei, dau muzica la un nivel decent. Semi-des văd pe acolo tineri care stau la o țigară și discută despre profesori, teze, lucrări, ora de mate. O dată am văzut o fată scriindu-și ceva eseu sau compunere în germană, lucru care mi-a adus aminte că liceul Honterus e la doi pași.
Kafe Pub e în aceeași zonă. Au cafele mari, bunicele, câteva prize, wireless decent, muzică ok. Nu pot garanta că toți tinerii pe care-i văd la țigară acolo sunt elevi, dar tot îmi ajung la ureche profi de română, teze, lucrări și alte chestii din care deduc că cel puțin unii sunt la liceu. Pentru că la Kafe Pub e mai ieftin, sunt mai mulți tineri.
L’Etage, de pe Republicii. Cafea decentă, decor mișto, prize, wireless, tot ce-mi poftește inimioara. Mi s-a întâmplat mai des să văd tipe care discută despre job-uri decât elevi, ceea ce nu înseamnă însă că n-am văzut și elevi la țigară acolo.
Aș putea să continui, dar ideea se tot repetă: merg prin localuri de fumători pentru că au cafele bune și alte alea – și dau peste elevi care fumează. Ceea ce nu mă surprinde, pentru că generația mea era la fel. Când eram eu în liceu și chiuleam cu toții fericiți de la religie sau alte ore și aterizam prin Mata Hari și News Cafe în Sf. Gheorghe, sigur se scoteau țigările.
Aveam mulți colegi care fumau măcar ocazional și unii dintre ei erau „elevi buni” – am fost la olimpiade naționale, și acolo dădeam peste colegi fumători. „Copii cuminți”, care nu făceau niciodată probleme, politicoși, ok, inteligenți – fumau și ei. Așa că atunci când am căutat statistici legate de fumătorii minori de la noi din țară, nu m-a surprins să aflu că 65% dintre adolescenții sub 16 ani fumează (sau fumau în 2011). De peste zece ani, s-a demonstrat clar că suntem incapabili să le interzicem să fumeze. Fumează și-n toaletele din școli (erau locuri favorite pe vremea mea), pentru că profesorii nu-s plătiți să facă poliție cu ei și vor și ei să stea la povești în pauze, nu să alerge de colo-colo să găsească răufăcători mici.
Pe cuvântul meu că mă încearcă o fericire, așa, când mă gândesc că n-o să mai poată fuma în grupuri-grupulețe prin baruri și că n-o să mai poată scoate automat țigara când ies la cafea. Pentru că localurile sunt mai atente când e vorba de o amendă și n-or să stea la povești, ca profii, despre nemurirea sufletului de elev care n-a făcut „nimic așa de rău”. Așa că poate, în timp, or să se mai rărească rândurile fumătorilor de liceu. A, da, o să pot să stau și eu la o cafea bună în oraș fără să mă afum în draci, dar oricum îmi propusesem de curând să evit afumătoriile pe cât posibil.
Acuma, poate că interzicerea fumatului în localuri n-o să aibă efect asupra elevilor fumători. Poate că adolescenții or să se strângă oricum în spatele blocurilor să tragă din chiștoace și or să ignore complet restricția. Dar oricum e un pas înainte față de nimicul glorios care s-a făcut până acum pentru a convinge elevii să nu mai fumeze.