Unde a fugit cultura

Am dat pe scena9.ro peste un infografic despre consumul cultural din România. E interesant de văzut cam care sunt cifrele pe la noi.

În articol e scris și un paragraf care e despre un orășel oarecare – ar putea fi și despre Sf. Gheorghe din Covasna, chiar dacă Sfântu e mai mare și are încă o bibliotecă județeană:

În orașul unde m-am născut (puțin peste 20.000 de locuitori, aproape de Dunăre), aveam în copilărie două cinematografe. Unul, azi închis, avea chiar o grădină de vară, unde acum se întinde un talcioc. Celălalt, care găzduia frecvent piese de teatru și spectacole, e putrezit și închis. Biblioteca orășenească a fost demolată și-ngrămădită într-o sală de clasă, iar biblioteca Șantierului Naval Oltenița nu mai există de mulți ani. Din cele trei librării, n-a mai rămas nimic – doar o tonetă de cărți, într-un chioșc cu xerox.

Sfântu Gheorghe are peste 50.000 de locuitori, dar sunt împărțiți în români și maghiari, ceea ce, cultural, se traduce cu 2 orășele foarte apropiate, unul cu 35.000 de unguri și unul cu 15.000 de români. Chiar dacă sunt români care merg la piese de teatru în maghiară și unguri care citesc în română, ai două categorii de consumatori acolo, care își consumă cultura în două limbi diferite.

De când eram eu mică și până acum, prin Sfântu Gheorghe au trecut câteva librării cu cărți în română și toate au falimentat. Corvina, care era în timpuri imemoriale și avea secțiune în română. Humanitas, complet în română, de unde am luat Narnia și Stăpânul Inelelor. „Pentru comunitate”, mică și înghesuită. Diverta. Faliment, faliment, faliment. Dacă aș avea bani să deschid o librărie în Sfântu Gheorghe, n-aș face-o. Mă întreb vag dacă „Carte și cafea” mai există (n-am mai trecut pe acolo de ceva vreme), dar oricum e un loc unde doar puține rafturi erau cu cărți în română – și îi înțeleg perfect.

E foarte frumos să vrem cultură, dar prea puțini sunt dispuși să și plătească pentru ea – iar asta se traduce în primul rând prin faptul că orașele mici nu cumpără suficient pentru o librărie sau pentru un cinematograf. E ok, mergi în orașele mari sau comanzi chestii de pe net. Asta dacă vrei cu adevărat. Dacă nu, nu.

Însă dincolo de consecințele imediate, dacă nu plătești pentru cultură, nivelul culturii produse scade. Oamenii care au potențial se mută unde sunt banii. E simplu: dacă poți deschide o crâșmă sau o librărie, iar librăria e aia care sigur dă faliment, trebuie să fii nebun ca să mori de foame de dragul culturii. Iar dacă ți se pare că cele două căi posibile sunt să lucrezi în corporație și să-ți iei apartament sau să faci teatru și să mori de foame, probabil că o s-o alegi pe prima.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *